Made in South Korea ; Prințesa din turn

Capitolul 9

— Nu e egal.

— Ce vrei să spui? întreb nedumerită, gândindu-mă ce ar putea să nu fie egal.

— Dă-ți tricoul jos.

— Și dacă nu vreau? întreb arogantă.

— Ți-l dau eu.

Vine marele geniu cu o soluție.
Mă apucă de mână și mă învârte, iar în acest timp îmi scoate tricoul.

— Acum pot să fiu mai atent la tine. spune afișând din nou același zâmbet ce trebuia să fie inocent.

— Chiar era nevoie? întreb strâmbând la rândul meu din nas.

— Da, era!

Îmi răspunde repede și continuă sa se uite la mine dacă am de gând să continui acest joc al său.

Încerc să găsesc o soluție ca să ies din cameră fără să fiu nevoită să caut prin boxeri cei umflați ai zăhărelului.

— Nu mai cauți cheia? întreabă Suga cu un rânjet imens. Te-ai răzgândit cumva?

— Ma gândesc! îi spun privindu-l urât.

— La cum să-mi dai boxeri jos?

— Crede-mă că aia e ultima mea grijă. spun scârbită de cuvintele sale.

— Și eu care credeam că e prima. spune în timp ce mimează acea durere de inimă.

— Te-ai înșelat!

— Tot simt că tu ești în avantaj. spune îngândurat. Jos cu pantalonii! spune autoritar începând să-și fluture mâna.

— Nici gând! Nu fac așa ceva! spun indignată.

—  Dar nici nu trebuie.

Mă ridică de jos apoi mă așează în pat. Începe să sufle ușor peste abdomenul meu trimițându-mi fiori care mă fac să tremur involuntar. Îmi desface nasturele pantalonilor și îi trage repede în jos. Degeaba am încercând să-mi țin pantalonii pentru că el mi-a îndreptat mâinile ca și cum nu ar fi existat.

— M-am plictisit să tot cauți cheia. Durează prea mult! spune oftând.

— Și ce propui? întreb nervoasă.

— Chiar când credeam că nu mă mai întrebi. spune încântat.

Ridica cureaua de pe podea și îmi prinde mâinile în față. Am scâncit ca un câine rănit atunci a strâns cureaua în jurul încheieturilor mele. La cât de tare mă înțeapă încheietura stânga dacă nu o vedeam aș fi crezut că mi-a plesnit pielea și că sângele meu deja se prelinge în jos spre cot.

Din fericire pielea mea nu a plesnit, nu încă.

— Oprește-te, te zbați degeaba.

— Dezleagă-mă! Mă doare!

— Dacă te mai zbați mult o să fie mai rau. mă amenință.

— De ce vrei să mă legi? îi pun stupida întrebare.

— Îmi place mai mult când eu domin. spune rânjind.

— Și mie nu îmi place să fiu legată. spun îl privesc cât de urât am putut.

— Aigoo, comentezi. Nu cred că te doare așa rău.

Spune râzând și mă leagă foarte strâns, apoi leagă celalalt capăt de pat, nelăsând-mi vreodată cale de scăpare. Era prea strâns ca să scap, iar dacă trageam se strângea mai rău .