Hey Baby! Nebunie Curată

Capitolul 19

— Nu a observat?

— Nu pentru că m-am asigurat că are toate dovezile. am spus în timp ce i-am indicat scurt cu degetul mica cicatrice de pe încheietura stângă.

Namjoon păruse și mai confuz după mica mea poveste, însă ochii lui s-au întors repede spre ai mei transițându-mi fiori ce m-au facut să mă cutremur din nou. Mi-am lăsat capul într-o parte încercând să nu îi mai dau ocazia să-mi tulbure mintea cu ochii săi.

— Nu trebuie să te rușinezi! spune întorcându-mi ușor privirea spre el. E alegera ta ce vrei să faci cu coprul tău. îmi spune acesta zâmbind. Nu ai vrut să faci nimic atunci, iar dacă nici acum nu vrei nu te voi obliga pentru că îmi dau seama că e un lucru important. Te rog să faci asta doar când o să fii sigură că ești pregătită!

Fără să mă lase să-mi spun decizia el deja a decis în locul meu. Se ridică din pat și începe să se îndrepte de spate apoi își ridică mâinile în aer pentru cateva secunde cât să se întindă apoi le lasă pe lângă corp. Dintr-o mișcare scapă de tricoul său de culoare neagra și se îndreaptă spre baie cu pași lenți.

— Cum am ajuns în camera ta? întreb orpindu-l din drumul său.

— Aseară am trecut pe la băieți și te-am găsit în camera lui Jungkook. Erai mai mult pe jos decât în pat când te-am găsit eu. Știam că ți-ai fi omorât spatele dacă te lăsam să stai așa până dimineață și am decis să te aduc la mine pentru că nici nu mă gândeam să te duc la tine acasă.

— A, m-mulțumesc!

Am spus timid, iar Namjoon s-a mulțumit doar să-mi zâmbească slab și să se întoarcă la drumul său. Îi obervasem privirea ușor dezamăgită pe care voia să o ascundă după acel zâmbet, însă nu îi merge așa cu mine. Încă încercam să aflu ce sentimente mă împingeau atât de mult să îi răspund la fiecare gest al său, dar încă nu aveam niciun indiciu concret.

Fără să-mi dau seama picioarele mele m-au purtat în fața ușii băii din care se auzea sunetul apei curgând, semn că probabil Namjoon deja intrase în duș. Voiam să mă întorc înapoi în pat sau măcar să plec din camera lui, dar picioarele mele nu îmi ascultau comenziile. 

Mi-am frecat mâinile între ele pentru câteva secunde apoi am bătut repede la ușă până când nu aveam să-mi pierd curajul. Îmi doream nespus de mult ca Namjoon să nu fi intrase în duș și să nu fie dezbrăcat pentru că ziua de azi s-ar fi adăugat la alte zile jenante prin care deja am trecut.

Doamne, te rog să fie îmbrăcat!

După câteva secunde Namjoon a deschis ușa puțin nedumerit, dar din fericire tricoul încă era singurul lucru care îi lipsea.

— S-a întâmplat ceva?

Deja am învățat că în astfel de situații creierul meu a refuzat de prea multe ori să se coopereze cu gura mea și eram pregătită cu câteva secunde înainte ca Namjoon să decidă să deschidă ușa.

M-am ridicat repede pe vârfuri și mi-am unit buzele cu ale sale într-un sărut rapid. Când am început să mă las ușor în jos, din cauza că nu puteam să stau prea mult timp pe vârfuri, începeam ușor să-mi dezplipesc buzele de cele ale lui Namjoon, însă acesta s-a aplecat pentru a continua sărutul nostru. Blondul părea și mai confuz în momentul în care sărutul nostru s-a terminat. Am înghițit în sec și mi-am strâns ușor degetele formând un pumn după care mi le-am desclestat rapid din pumnul format.

— M-am gândit la ce ai zis, Namjoon și cred că am aflat răspunsul. spun zâmbind scurt. Sunt pregătită.

— Chiar vorbești serios? întreabă acesta așezându-și gentil mâinile pe talia mea. Nu trebuie să o faci pentru mine! Eu pot să may calmez după un duș rece. spune acesta făcând semn spre apa ce crugea în continuare în duș. Dar asta e ceva care nu se poate repara.