Hey Baby! Nebunie Curată

Capitolul 18

- Sănătate, de ce țipau la el? continui interogatoriul.

- Li s-a pus lor pata să știe de ce face curat și el nu voia să spuna apoi Namjoon s-a enervant și a început să vorbească aiurea.

- Ce a zis? îl îndemn eu să continue.

- Tae, îl tot batea la cap dacă ești...

- Daca sunt ce?! întreb fermă încercând să fiu calmă.

- Dacă ești bună. spune repede apoi își pune mâinile în cap.

- Ce?! întreb ridicându-mă brusc în picioare.

- Nu repet! Nu mă lovi! striga la mine panicat.

- Scuze, nu te lovesc. îl asigur și el respiră ușurat .

- Ce bine!

- Mă duc să-ți aduc șervețelele.

***

- Uite pastila, Kookie. îi spun și întind pastila.

- Nu vreau, are gust rău. spune și își întoarce capul într-o parte ca un copil mic.

- Doar așa te faci bine. îi spun păstrându-mi calmul.

- Nu! țipă la mine.

- Pastila! îi strig înapoi făcând și eu pe copilul.

- Nu vreau! strigă și mă lovește peste mâna, însă nu am scăpat pastila

- Jeon Jungkook Kookie, o să iei pastila asta sau ți-o bag cu mâna mea pe gât! Nu mai fii răsfățat și ascultă-mă!

Deși nu prea ar fi vrut să mă asculte, totuși a luat pastila din din mâna mea.

- Noona, mi-e rău. se vaita și se foiește în pat.

- Dacă nu mă asculți. îi spun și îl trag aproape de mine.

- Scuze. spune ca un copil mic.

- Mai bine te culci, poate te simți mai bine când te trezești.

- Noona, nu pot să dorm. spune acesta privindu-mă lung, dar totuși ezita să-mi spună ceva. Poți să stai cu mine până adorm?

- Sigur.

Îmi deschid telefonul pentru a vedea cât e ceasul. Era destul de târziu ca să mai stea treaz doar pentru că nu se simțea bine.

Îl trag spre mine și îi asez ușor capul pe picioarele mele.

- Kookie, chiar dacă ești bolnav te anunț de acum că dacă spui o prostie și te faci că ploua sau te gândești la ceva, te bat de nu te vezi.

- Dar nu ma gândeam, noona! se apara imediat.

- Locuiești cu Jimin, deja ți-e în sânge să te gândești. spun râzând. Încearcă să dormi.

După câteva minute Kookie a reușit să adoarmă, iar poziția în care mă aflam deja începea să mă incomodeze. I-am mutat capul lui Kookie pe perna apoi m-am asezat lângă el și l-am tras ușor spre mine.

Eram obosită și stiam că nu aș putea să mă ridic de aici, dar nici nu îmi doream acest lucru. Nu mai statusem jos de cel putin două ore. Dacă aș fi închis ochii pentru câteva minute aș fi avut destulă enegie ca să plec.

Kookie începuse să tremure așa că am tras pătura peste noi și mi-am asezat mâna pe fruntea sa. Din fericire nu avea febră.

***