Capitolul 3 - Stralucire si inuneric

187 23 8
                                    

RELATAREA LUI JAYDAN

Am privit-o noaptea intreaga, fara a pleca de langa ea. Avea lacrimile uscate pe fata ei mica si alba.
Se trezea incet si fara vointa. Se ridicase din pat si apoi merge la baie. In cinci minute iese mult mai frumoasa, apoi urmeaza drumul pana la bucatarie. Deschide frigiderul si isi ia laptele, apoi se indreapta spre un dulap de unde ia niste cereale, mai ia si un castron, apoi amesteca mancarea luata si incepe sa manance.
Plictisindu-ma, am observat ca un pahar cu apa statea pe masa langa mine, asa ca am inceput sa ma joc cu el. L-am atins foarte putin si a sarit in peretele din dreapta lui, izbindu-se puternic, insirandu-se in bucati mici pe podeaua din lemn. Mica mea 'stea' sare de pe scaun speriata si priveste in jur confuza. Nu am stiut ca pot face asta, daca o raneam? Trebuie sa am grija in preajma ei, daca nu, data viitoare o voi rani iar, dar nu mai vreau sa o ranesc, vreau sa ii fie bine, pentru ca mi-am dat seama ca tin la ea, desi e prea tarziu...
Strangea cioburile cu finete si mare grija, pana cand la un moment dat a tresarit, ceea ce insemna ca se taiase cu un ciob. Mare drepate am, dintr-un deget de la mana drepta curgea sange. Isi pune un plasture apoi urca iar in camera ei, iar eu o asteptam pe scara acoperita de un covor pufos in hol. In zece minute a coborat si am plecat catre scoala. Se putea observa ca afara era frig, dar eu nu puteam simti.
La un moment dat, am trecut pe langa un parc, unde multi copii erau cu parintii lor, dar ceva era neobisnuit, langa fiecare copil era cate un inger, acesta isi supraveghea atent copilul, pe cand parintii doar mai aruncau cate o privire la copii din cand in cand.

Ajungem la scoala, unde, mergem direct in clasa si asteptam sa vina profesoara ei. In tot acest timp, ea imi tot scria numele la finalul unui caiet, apoi a scris ceva in acea carte din care a citit ieri, dar nu mi-am permis sa ma uit.
Dupa ce ora s-a treminat, am plecat afara, dar in drumul pana afara, ceva m-a afecat tare... Mergem pe hol si mi-am vazut prietenii, care erau fericiti, fara mine, se comportau ca si cum nu m-ar fi cunoscut in viata lor... M-a durut, dar mi-am continuat drumul alaturi de 'stralucirea mea'. Ne-am asezat pe o banca si priveam spre copii. In scurt timp, am observat ceva ce m-a intristat, 'stralucirea mea' nu avea prieteni. La ce prieteni am vazut ca am eu, as putea sa spun ca avem aceeasi prieteni... Nici unul...

Asa a fost toata ziua la scoala. In drumul spre casa, am luat-o spre cimitirul unde trupul meu se odihnea. Ce era frumos, era ca ea a si promis ca se va intoarce, si a facut-o, s-a tinut de promisiune. A vobit cu 'mine' pana seara tarziu, iar apoi a repromis ca se va intoarce maine.
Am ajuns acasa. Parintii ei erau acasa. Tatal ei parea un tip violent, iar mama ei era o femeie inganfata. Urca speriata pe scari pana cand tata ei a strigat-o :

— Unde ai fost la ora asta? o intreaba tipand
— Am... Am fost ocupata! spune speriata privind in jos
— Cu cine? tipa acesta in continuare
— Singura !
— Nu ma minti! spune aproiindu-se de ea violent, apucand-o de par

Speriat mi-am amintit ce facusem de dimineata cu paharul, daca repet actinunea o pot scapa de bestia care o batea in fata mea si a mamei ei care nu facea nimic. Privirea mi-a fost atintita spre o vaza asa ca am mers repede spre vaza si am atins-o. Aceasta a zburat fix in spatele tatalui, acesta cazand, iar ea a fugit speriata in camera ei. Am urmat-o privind la mama ei care se ducea spre omul doborat.
Ea a inchis usa si a inceput sa planga rezemata de usa. Am intrat printr-un perete si o priveam neputincios. Voiam sa o strang in brate si sa o sarut pe frunte grijuliu, dar nu puteam. Plangea incontinuu, iar eu o priveam cu mila.

A stat asa cateva ore, apoi a inceput sa se roage si sa vorbeasca cu mine.

— Jaydan, imi e asa dor de tine, desi nu ai fost niciodata langa mine, cand erai in viata imi era mai usor sa trec peste tot, acum, ei bine acum e mai rau ca niciodata. Absenta ta se face simtita, as vrea mai mult ca orice sa fii acum, aici, langa mine... Imi e greu, dar tu nu sti, nu ti-a pasat niciodata de mine, nici numele cu siguranta nu il sti... Eu stiu multe despre tine, prea multe, poate ma crezi ciudata, dar te iubesc! Asa e, chiar daca nu sti cine sunt sau nu sti ca exist, eu te iubesc! Poate, te iubesc mai mult ca oricine si nimeni si nimic nu imi va schimba sentimentele fata de tine! Erai binele ce imi facea rau si in somn strig numele rau. Tu pentru mine ai fost ca un inger, ai fost raza mea de soare, dar mai apoi m-ai lovit ca un fulger... Trebuie sa trec peste, chiar daca inima imi plange. In fiecare zi ma tot minteam ca te-ai schimbat, dar m-am inselat! In fiecare noapte in vise te vad, dar nu esti langa mine si in sufletul meu e prapad...Tine minte doua cuvinte : te iubesc... spune plangand si apoi pleca in pat pentru a se culca

Ma asez pe acelasi scaun si o privesc cu domea iar cu lacrimi in ochi. O iubesc, dar nu am cum sa ii arat... Poate ca e prea tarziu, e tarziu pentru tot, nu am fost in stare sa o observ si acum am pierdut-o pentru vecie, nu am sa pot sa o mai am vreodata... Greu cu iubirea, daca trece nu o mai ai... Trece si gata, nu asteapta pe nimeni...

_______________________________________________________________________

Hey !
Gata inca un capitol ! Sper sa va placa, cam plictisitor, dar ma voi revansa ! Astept parerile voastre ! Scuze pentru greseli. Ne vedem cu urmatorul capitol ! Va multumesc pentru tot ! :* :* <3

Glowing In The DarkWhere stories live. Discover now