Glowing In The Dark

Capitolul 5 - Scrisoarea 2

"Am inceput sa te plac !

Da, vezi cat se poate de bine ! Am inceput sa te plac !
Pare tipica poveste a tuturor cartiilor din prezent : Fata tocilara se indragosteste de baiatul rau !
Nu vreau genul ala de poveste ! Plus ca nici macar nu am vre-o sansa. Tie iti plac pitipoancele, nu ciudatele ! Fiecare are felul lui de-a fi ! Tu il ai pe al tau; eu pe al meu; restul pe al lor !
Cum am zis, am inceput sa te plac, Jaydan ! De ce oare ? Nu stiu nici eu sigur ! Poate pentru privirea ta ? Stii, urma aia de regret, dezamagire, caldura, blandete ! Cele mai frumoase priviri pe care le poti arata ! Dar tu preferi privirea indiferenta, gola, rece, dispretuitoare, imposibila, rea, superioara... Nu cred ca mai are rost sa mai continui ! Eu dupa ochii tai vad o carte, eu astept sa fiu prima care citeste asta !

Cine esti tu defapt ? Demon pentru unii si inger pentru altii ?

Te intrebi ce vreau, nu ? Vreau un prieten caruia sa-i scriu "asdfghjkl" si sa ma inteleaga.

Stiu sa ascult.
Sunt capabila sa inteleg suferinta si durerea din sufletul omului care-mi povesteste ceva.
Stiu sa dau sfaturi constructive.
Stiu sa nu duc mai departe vorbele sau faptele care nu-mi apartin.
Dar cand vine vorba sa ma ajut singura, imi da mereu cu virgula si nu inteleg sa ma inteleg pe mine !

Stii, majoritatea fetelor isi doresc un baiat care sa le tina umbrela si care sa le ajute sa treaca peste balti. Eu vreau un baiat care sa-mi fure umbrela, care sare in balti doar ca sa ma stropeasca si care sa ma sarute inainte sa tip la el !

Tine minte, sa nu crezi in cei care striga in gura mare ca tin la tine, crede in cei care iti demonstreaza in tacere.

Tu nu stiai ca fiecare gest dragut ma facea sa ma indragistesc si mai tare de persoana ta !

In acest moment, viata mea e groaznica... Dar de unde sa sti tu ? Nu iti pasa oricum ! In unele momente regret ca te iubesc ! De ce ? Pentru ca tu nu imi sti numele, nu imi sti viata, nu sti prin ce trec eu ! Defapt, ce sti tu despre mine ? Nimic, nu-i asa ? Normal ca da ! Pana la urma de ce te plac ? Din vina unei amarate priviri ?... Poate ca nu ! Off... E greu sa spun ce simt pentru tine !... Oare simti ceva pentru mine ? Oare imi va raspunde cineva la intrebariile astea vreodata ? Ma insel ! Nimeni nu va citi scrisorile mele prostesti ! Deea astept sa vina noaptea sa pot plange linistita !

Am nevoie de...

ZAMBETUL TAU
OCHII TAI
CUVINTELE TALE
ALINTURILE TALE
IMBRATISARILE TALE
SARUTARILE TALE...
TINE !

Trebuie sa intelegi un lucru, eu nu am parasit niciodata persoana pe care am iubit-o !
S-ar schimba oare ceva daca ai afla ca te plac ?

Nu voi uita zilele mele bune, ca inca am nevoie de Dumnezeu, asa cum am avut nevoie disperata de tine in cele mai negre zile !

Sa stii, chiar si cel mai simplu mesaj poate schimba ziua unui om.

Nu vrei sa sti cat de mult aveam si am nevoie de o persoana care sa ma intrebe : "Esti bine?"

Nu am de gand niciodata sa ma schimb pentru ca omaneii sa ma placa ! Voi fii eu insami si omaneii potriviti o sa ma iubeasca asa cum sunt !

In aritmetica iubirii, unu plus unu fac totul, pe cand doi minus unu este egal cu zero.

Doar in bratele tale simt ca mai pot zambi. Chiar daca tu nu ai stat langa mine, nici macar la trei metrii, eu te simt aproape, mai ales in zilele cele mai grele ! Stiu ca tu nu sti prin ce trec eu, ce indur zi de zi, cat plang seara de seara, cat sufar, cat de greu imi e, cata durere suport, nu sti nimic din astea, dar gandul la tine ma duce si imi e mai bine ! Nu mai sufar ! Totul devine roz, desi nu e !
Am nevoie de tine, desi nu sti ! Ma intreb uneori : Daca ar fi sa iti spun toate astea, cum as fi in privirea ta ? Cum ai reactiona ? Asteptarile mele ar fi sa ma strangi la pieptul tau si sa ma saruti protectiv pe frunte, dar tare ma sperii ca ma vei privi ca pe o ciudata, obsedata si ai pleca fara sa sti ca m-ai lasat cu lacrimi in ochi !

Daca ar fi sa trag o linie la tot ce mi s-a intamplat pana acum, as putea spune ca imi urasc viata ! Este incolora si mi-as dori din tot sufletul meu sa am o cutie de carioci si sa o colorez oricand am nevoie; sa ii mai adaug acel strop de culoare de care are nevoie sa nu mai fie asa fada, fara stil si fericire, sa sterg ploile si sa desenez un soare. Trist, nu ? Asta e viata; niciodata nu vei sti ce iti rezerva si ce planuri murdare are cu tine. Am invatat sa trec peste si sa am incredere in mine, desi lucrurile noi ma sperie ingrozitor de tare ! Tu esti un lucru nou; ma sperii !

Oare cat de greu esa iti dai seama ca te privesc din umbra ? Ca am grija de tine ? Ca am o viata groaznica ? Ca vreau sa mor in fiecare zi ? Ca te iubesc ?...
Stiu ca daca voi muri, nu voi distruge doar viata mea, ci si amultora !
Familia mea, desi nu realizeaza cat de importanta sunt pentru ei, ochii li se vor deschide si vor reliza, pacat ca doar atunci cand o sa mor o sa se intample asta...
Colegii, desi nu ma baga in seama, o sa le para rau ca am murit si vor regreta...
Tu... Oare tu ce ai simti ? Poate tristete si parere de rau pentru o perioada scurta de timp, apoi nu mai sti daca mai traiesc sau am murit... As si inexistenta...
Cum mine sau fara mine pentru tine e acelasi lucru, insa daca tu ai disparea intr-o zi, nu as sti ce sa mai fac, te-as urma oricunde ai pleca !
Jaydan, cat de greu e sa iti dai seama ? Cand ma vei observa ? Sau mai bine zis, ma vei observa candva ? Daca atunci va fi prea tarziu ?

Am nevoie de tine ! Vreau sa fi langa mine atunci cand imi e mai greu, dar si la bine ! Nu sti cat de greu e sa nu ai parte de afectiune; sa ai nevoie de o imbratisare, dar nu e nimeni acolo sa ti-o dea; sa ai nevoie de incurajare, dar nu are cine sa te incurajeze... Prea greu sa poti intelege !
Toti avem nevoie de cineva care ne poate face sa radem atunci cand credem ca nu mai putem zambi nicioadata. Am doar puterea sa sper intr-un "maine" mai bun ca azi pentru ca lumea are nevoie de speranta ca de lumina.
Ma bucur ca tu esti fericit, ai prieteni, ai familie care cu siguranta iubeste si ca iti iubesti viata ! Are cine sa te asculte, are cine sa te sfatuiasca, are cine sa te faca fericit... Ai o viata fericita ! Te admir pentru ceea ce esti si cum esti ! Dar, tine minte ca ai omorat o persoana din vina comportamentului tau ! Fa-ti timp sa auzi ce aude un surd si sa vezi ce vede un orb !

Stii cum e sa dai totul si sq nu primesti nimic in schimb ?
Cand eram copil nu ma intrebam ce e fericirea si nu o cautam; ea venea singura la mine. De ce acum ea fuge de mine ?
Copilaria este singurul paradis pierdut; este ca un tatuaj ce il porti definitiv in sufletul tau !

Iubesc sa fiu singura, insa urasc sa ma simt asa..."

_______________________________________________________________________

Heyy !! Gata inca un capitol !
Sper sa va placa si astept parerile voastre despre el ! Multumesc mult pentru tot ! ;*
Daca aveti intrebari si curiozitati pe care nu le-ati stiut despre "From end", CatalinaBogdan mi-a luat un interviu pentru cartea ei "Interviuri cu autori si persoanje". Acolo puteti afla lucruri pe care nu le-ati stiut despre carte ! Multumesc inca o data pentru interviul acordat, Catalina ! :* <3

Ne vedem curand cu urmatolul capitol ! Scuze pentru greseli ! :)