Mai poate fi viata STRALUCITOARE IN INTUNERIC ?
Problemele ne aduc sfarsitul ! Nimic nu mai merge !
Jaydan supus problemelor, intr-o zi destinul ii cruta viata...
In toata viata lui intunecata, exista si o micuta stralucire, Mary, dar prea orb sa...
Ne asezam langa mormant si ea incepe sa citeasca din juralul ei. Deschide la intamplare cartea si incepe :
— Eu nu ma indragostesc de oricine. Stii de ce ai fost tu? Pentru ca atunci cand te-am cunoscut, am vazut in tine o caldura pe care, nu am mai vazut-o in nimeni. Eu am pierdut o persoana care nu ma iubea, in schimb, tu ai pierdut pe cineva care intr-adevar o iubeai. Dar ei ? Ei te iubeau, Jaydan? Daca te iubeau, iti erau alaturi mereu! In modul meu nebunesc si copilaros, ti-am oferit sufletul meu, ti-am dat dragostea mea, ca tu sa o arunci la gunoi. Nu-i nimic... Imi revin. Dar suflet nu mai pun pentru nimeni. Nu merita. Lumea e prea rea si indifereta pentru a fi alaturi de tine. Nu ii pasa de sentimentele tale si e oarba ca sa te observe. Dar cred ca sti prea bine despre ce vorbesc, si tu ai fost la fel. Esti indiferent, rau si orb sa observi cat de mult tin la tine si cat de mult te iubesc, dar tu iubeai persoanele care nu te meritau, ieri stateau cu tine si te apreciau, azi esti un om bun. A fost viata ta, faceai ce vroiai, dar regret eu pentru tine ca nu ai stiut sa iti alegi prietenii asa cum trebuia. Ce vreau sa spun e ca... Te iubesc, desi tu nici nu sti... spune ea si lacrimi ii curgeau pe obraji
Inchide jurnalul si privea mormatul. Mangaia usor fiecare floare. M-am ridicat de langa ea si m-am reintors langa ingerul meu.
— Cine e? intreb — Ti-am spus, nu stiu! Afla singur! raspunde uitandu-se la fata — Ma aude ? — Normal ca nu! Esti un spirit, care la apus va ajunge printre nori. — Cum adica ma iubeste? Nici nu o cunosc! — Ea te cunoaste ! E singura care iti e alaturi acum, si cine stie, poate si de acum in colo. Jaydan, ea te iubeste de mult timp, dar cum tu ai fost ocupat cu popularitatea ta, nu ai avut cum sa observi. spune ingerul, iar eu oftez lung — Am fost orb sa te observ, mica stralucire? spun si ma uit la ea
Nu ma auzea, nu ma simtea, nu stia ca sunt langa ea. Eram doar un vant rece ce putea sa ii treaca prin fata.
— E prea tarziu sa raman langa ea ? intreb, indreptandu-mi privirea catre inger — Doar pentru ea ? — Numai pentru ea. — Exista o solutie, dar sunt reglui de respectat, ceea ce tu nu ai respectat niciodata... — Fac orice! spun cu o speranta in ochi — Bine. Poti ramane sub forma de fantoma, dar cum am zis, sunt reguli pe care trebuie sa le respecti! — Ascult! spun curios — Unu, daca vrei sa fi fantoma, trebuie sa iti doresti doar pentru o persona, nu mai multe. Doi, nu trebuie ca persoana pentru care ai ramas sa te atinga, altfel vei disparea, dar doar daca te mai iubeste, daca nu te iubeste vei ramne fantoma pentru vecie. Trei, daca o atingi cu intentie persona pentru care ai ramas, te vei transforma in stea, asta daca te iubeste, daca nu, te vei transforma iar in spirit, iar eu trebuie sa vin sa te iau si sa mergem printre nori. — Atat ? Putine, dar grele. — Ramai sau pleci, poti sa alegi. — Raman! — Ca sa o ranesti in continuare? — Ca sa o iubesc! — Sa o iubesti? — Da, sa o iubesc! — Tu stii sa iubesti? — Incerc! — Nu iti prea iese, stii? — Imi pare rau, mereu o dau in bara! — Mereu... — Uite, vreau sa raman. — Tu nu poti sa ramai. Te cunosc! — Si eu o iubesc! — Ea nu a zis ca te mai iubeste, pentru ca nu o mai face! — Minti! — Eu? Niciodata! — Tu doar ascunzi adevarul, nu? — Vorbesc serios! Cum ti-ai dat seama ca o iubesti? — Mereu am iubit-o... — Stim amandoi ca nu ai dreptate... — Poti sa nu ma mai contrazici? — Poti sa nu mai minti? — Ca as insela-o sau rani, nici nu vreau sa aud... — Minti din nou? — Vorbesc serios... Din nou! — Si cu fosta ta iubita cum ramane? — Eu vorbeam despre ea, nu despre Courtney! — Eu vreau sa imi spui ce s-a intamplat cu ea! — Courtney nu conteaza, ea conteaza acum! spun aratand cu degetul spre fata care citea pe piatra de mormant — Courtney conta pana acum, ea nu conta. — Fii si tu mai balnd cu mine... — Sunt cum te purtai tu cu ea. — Doare... — Si ea e de piatra, pe ea nu a durt-o, sau cum? — Mi-am cerut scuze... — Scuzele nu repara absenta ta... — Stiu asta. — Nici nu-i repara ranile... — Regret! — Trebuia sa te gandesti la ceea ce faci, o raneai. — M-am gandit, de asta vreau sa raman, sa repar totul, sa fie fericita, sa fim noi fericiti. — M-am plictisit! Putem pleca? — Nu ai incredere in mine? — Acum vrei sa fii fericit cu ea, dar cum vei face asta? Esti doar o umbra in intuneric! Vrei sa repari totul, dar cum vei face asta? Nu poti fi auzit, vazut, simtit de nimeni! Vrei sa fiti fericiti, dar cum vei face asta? Corpul tau e la doi metrii sub pamant si la apus vei fi la milioare de kilometrii distanta de ea, in plus, daca nu ai observat, moartea ta i-a adus tristete si durere mai mare decat i-o provocai cand erai in viata. — Poate ca ai dreptate... Dar mai am o sansa si nu am de gand sa o pierd ! Vreau sa raman alaturi de ea, chiar si sub forma de fantoma! Deci, cum devin fantoma? — Cand apusul e aproape, te gandesti la ea, apoi eu voi pleca cu vantul, care ma va duce pe un nor si de acolo iti voi veghea toate actiunile! spune si eu admiram stralucirea din fata mea
Nici nu stiu cum o chema, dar e asa minunata. E frumoasa, buna si prea blanda pentru lumea asta cruda. A stat la mormant toata ziua si cand apusul se apopia, trebuia sa urmez pasii pe care ingerul mi i-a spus.
— Bafta, Jaydan si nu o da in bara! Tine minte regulile si ai grija de ea! — Asa am sa fac! spun si ingerul dispare dintr-o data
Fata privea mormatul, a zambit fals si o lacrima ii prelingea obrazul. M-am apropiat usor de ea si o priveam cu teama.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
— Am sa ma intorc maine, Jaydan! Promit! Noapte buna! spune acesta si pleca incet trista, eu urmad-o inde-aporoape
In zece minute ajungem la casa ei, cred. Intra in casa si isi pune jurnalul pe o masa. Merge in bucatrarie si isi ia ceva de mancare apoi urca in camera ei impreuna cu jurnalul si cu mine in urma ei. Se aseaza pe pat si incepe sa planga de dorul meu. Sufletul mi se rupea mai rau ca niciodata. I-as fi sters lacrimile, dar as fii disparut. Dupa cateva ore, s-a culcat cu lacrimi in ochi si sufletul distrus. Eu ii priveam chipul angelic si ii admiram frumusetea. Cum am putut fi asa orb? Sa nu vad cine ma iubea cu adevarat si cine nu? Trebuia sa deschid ochii mai bine si sa observ personele care chiar tineau la mine... Asa suntem toti, prea orbi sa observam cine ne iubeste. Irosim iubire pe oamenii care nu merita, asta e gresala noastra. Avem incredere in orcine ne apare in viata, si asta nu e bine.
Hey ! Gata inca un capitol ! Sper sa va placa ! Scuze pentru greseli ! Va multumesc pentru sustinere si sper sa va placa cartea in continuare ! :* :) Ne vedem cu urmatirul capitol cat de curand ! ;)
