Eyes Open

Capitolul 5

    -E mai rau decat am crezut.

    -Da... ce surpriza. am spus dar nu mai simteam mai nimic din cauza durerii.

Nu trece mult si il vad pe Cato venind cu o cutiuta de metal in mana. I-o arunca lui Glimmer apoi vine langa mine. Imi pune capul in poala lui apoi ma ia de mana.

Cu toate ca durerea este insuportabila nu plang. Sunt sigura ca nu voi muri.

    -Unde e Marvel? intreaba Glimmer in timp ce imi apasa un pansament pe rana.

    -Inca mai cauta cutia aia cu medicamente!ii raspunde Cato.

Incerc sa rad, dar constat ca rasul meu este de fapt un geamat.

    -Stai linistita, Clove. imi spune Glimmer. Nu te mai obosi, stiu o gramada de povesti cu Marvel, care sunt mult mai amuzante ca asta.

De data aceasta aproape nici nu o mai aud pe Glimmer. Inchid ochii si cad intr-un somn adanc.

Cand ma trezesc este intuneric, dar un foc este aprins. Cineva imi duce o sticla cu apa la gura si imi spune:

    -Haide, Clove, bea putin.

E Glimmer si cu toate ca nu am chef sa-i respect ordinele beau findca imi este tare sete.

Nu imi place sa recunosc, dar simt ca Glimmer mi-a salvat viata. Acum ma simt mult mai bine si stiu ca asta i se datoreaza doar ei.

Dupa ce beau ma mangaie usor pe frunte. Acum chiar pare ca nu ne uram. Da... doar pare.

    -Multumesc! i-am spus si stiam ca-i datorez macar asta.

Pentru ca imi daduse cutitele, pentru ca o ucisese pe fata din 4 si pentru ca nu ma lasase sa sangerez pana la moarte prefacandu-se ca nu stie nimic despre rani.

    -Nu e nimic, am facut ce trebuie. a spus ea. Da, Cato, poti sa vii langa ea acum.

Nu ii auzisem intrebarea lui Cato ceea ce dovedea ca nu imi revenisera complet toate simturile. Dar un lucru l-am simtit cu siguranta. Atunci cand Cato a venit langa mine si si-a lipit delicat buzele de ale mele.

    -Imi pare atat de bine ca te-ai trezit, am crezut ca nu iti voi mai vedea niciodata licarirea ochilor!

    -Serios. o aud pe Glimmer

    -Nu e vina mea ca aveti nume ciudate. o repezi Cato apoi se intoarse din nou la mine. Te iubesc Clove, mai mult decat iti poti imagina.

    -Si eu te iubesc! abia acum am constatat cat de rau imi suna vocea.

Cato m-a mai mangaiat ceva timp pe frunte apoi m-a sarutat si s-a dat la o parte pentru a-i face loc lui Glimmer. Aceasta si-a scos geaca si mi-a pus-o sub cap drept perna. Apoi o vad ca se ridica de langa mine, iar eu il vad pe baiatul din 12 stand langa foc.

    -Ce cauta el aici! am strigat.

    -Stai linistita, Clove acum e cu noi in alianta! mi-a spus Cato, iar ceva din vocea lui m-a facut sa nu mai pun si alte intrebari.

Glimmer vine din nou langa mine, dar de data aceasta tine in mana un castron. Nu imi ia mult pana ce descopar ca acel castron e plin cu supa. O las pe Glimmer sa-mi dea supa deoarece intodeauna ma simt mai bine cand mananc ceva. Si... in plus, incep sa-mi simt mana si nu e deloc placut. Dupa ce termin supa, Cato vine iar langa mine.

    -Cum te simti, Clove?

    -Sunt mai bine, ii raspund.  Multumesc Glimmer.

Glimmer da din cap apoi dispare de langa noi.