Vol.I Mamica singura! Vol.II Copilul fratelui meu In burtica mea!

Capitolul 4.

Lectură plăcută!!

~Pov. Axel~

Și uite-mă sunt în mașină cu Axelandra în drum spre noul nostru apartament.

Axelandra mi-a spus tot planul lui Armin de a ne ajuta să ne mutăm împreună. Apreciez ceea ce a făcut,se pare ca ține la Axelandra mai mult decât credeam eu. E un pitic viclean și isteț!

Se pare că era mult mai mult decât încântat ca toată camera îi rămâne lui. E amuzant că ieri ne omoram doar din priviri și acum ne dam coturi în spline cu apropouri perverse. Ne-a promis ca o să ne sune mereu când va știi ca mama și tata vor veni pe la noi în vizită.

Asta doar dacă îl va anunța și pe el. A spus că e fericit că însfârșit poate aduce fețe acasă și să facă ce vrea el și ca însfârșit nu o să îl mai alerge nici un tătic cu vre-o crosă de golf. E amuzant în câte belele intră puștiul ăsta deja.

Dar,eu cu Axelandra într-un singur apartament... O să fie ca un vis împlinit pentru mine,pentru că o voi putea privi,săruta,răsfăța așa cum merită . Pentru că în ochii mei v-a fii mereu o fetiță mică,care încă învață și greșește.

Mi se pare normal să fie curioasă în multe alte lucruri pe care niciodată nu ezită să mă întrebe.

Pitica asta e liniștită și doarme profund în saunul ei ,nu a avut multe bagaje,nu se sfiește să fie împopoțonată ,e cea mai fericită la o nouă pereche de teneși sau blugi,rar poartă fuste sau rochi,garderobă ei e plină de haine ușoare,lejere. Crescând cu o dominație masculină,probabil a fost afectată,dar e splendidă! Indiferent de ce poartă sau nu ,ea este a mea zeiță ,prea frumoasă și iubitoare ,prea pură și nevinovată! Și a mea! Va fii doar a mea,indiferent de consecințe,eu o iubesc și asta nu v-a schimba niciodată !

Îmi este atât de frică să îi spun mamei mele,pe cine plac,pe cine iubesc,după cine tânjesc... Mereu a vrut să vorbesc cu ea despre asta... Și am dezamăgit-o.. Și o s-o dezamăgesc în continuare... Ce fiu sunt eu,să îmi trădez mama,să... Să o îi ofer poate nepoței din propria fiică...

Am intrat pe steada pe care avem noi apartamentul. Nu e nici mare ,nici mic,e potrivit pentru o familie ,pentru un cuplu sau pentru un frate și o soră.

Am parcat în parcarea din fața blocului și mi-am desfăcut centură. Nu vreau să o trezesc pe Axelandra din somn,mai ales pentru că pare să aivă un somn atât de liniștit.

Mă dau jos și merg pe partea Axelandrei ,îi deschid portieră și îi desfac centură. O iau în brațe în stilul miresei având o mâna pe spatele ei și una strecurata sub picioarele ei de la genunchi fiind ușor îndoite.

Am închis portiera cu piciorul și am apăsat pe butonul care bloca mașina. O să putem să luăm lucrurile și mai încolo ,acum micuța asta trebuie să se odihnească măcar o oră.

Urc scările pentru a ajunge mai repede la etajul doi ,unde se află apartamentul nostru.

Iubesc cum sună "Apartamentul nostru!" pur și simplu îmi face pielea să se zbârlească.

Descui ușa având grijă să nu o trezesc și pe Axelandra. Mă infiltrez cu grijă în apartament și mă îndrept cu ea spre unul din dormitoare și o așez cu grijă pe patul dublu și moale cu așternuturi de mătase bej noi. O învelesc până la jumătatea pântecului său și o sărut duios pe frunte.

-Dormi,scumpa mea o să am eu grijă de bagaje,nu aș vrea să muncească un îngeraș delicat ca tine!îi șoptesc eu la ureche sărutându-i delicat fruntea.

Am coborât jos și am luat valizele din portbagaj și am urcat din nou în apartament,nu sunt foarte multe lucruri de aceea mi-a fost destul de ușor. Am aranjat și hainele în dulapuri,inclusiv și pe ale lui Axelandra. Nu îmi e jenă sau rușine de lucrurile intime ale ei,pentru că părerea mea este ca tot haine sunt indiferent pe ce părți ale corpului se regăsesc.

Mă duc în cameră micuței mele Axelandra să o trezesc pentru a lua prânzul. Indiferent de oboseală nu o să o laș să se neglijeze ,și durdulie v-a fii iubirea mea din copilărie.

-Axel mai lasă-mă să dorm!!se văicărește Axelandra .

-Dacă nu te trezești de bună voie și ne silită de nimeni atunci te voi musca de fund!spun eu serios.

La vorbele mele a țâșnit din așternuturile patului lundo la fugă spre bucătărie.

Ei bine scumpă mea știe ca nu glumesc când vine vorbă de mușcat,mereu îi făceam asta când eram mici și era mult prea căpoasa ca să coopereze sau măcar să asculte. Nu aveam alte oportunități,mi-era interzis să o trezesc cu ajutorul găleți cu apă rece așa ca mi-a venit pe moment ideea cu mușcatul posteriorului ei. Ei bine,mă bucur să văd că încă mai merge schema asta pe ea.

Da noi ne plăcem reciproc defapt eu o iubesc,dar.. Ei bine știu cât de timidă e în preajma băiatului pe care îl place,o s-o iau ușor,nu o să o forțez sau să grăbesc lucrurile,pur și simplu îmi e deajuns să o știu a mea sufletește,pentru ca trupește voi aștepta.

Da am și eu hormoni mei,da cu o revistă ,șervețele și baia doar a mea,pot să îmi astâmpăr hormonii pentru o perioadă.

Pot spune ca am avut discuți de genul acesta și cu mama când eram mai mic,și m-a înștiințat cu toate și tot . Cum ca inclusiv prima oară și pentru băiat doare îngrozitor. Ei bine nu am întrebat-o de unde știe,pentru că bănuiam ca știe de la tata. Pentru că mama nu a mai avut părinți de mică iar singuri bărbați din viață ei am fost eu,Armin,tata și domnul Luck tatăl Axelandrei. Deci probabil l-a întrebat pe tata.

În ciudă faptului ca mama are acum o familie fericită și iubitoare unchiul Luck tot nu încetează cu avansurile asupra mamei,mereu când prinde ocazia încearcă să îi explice incidentul lui...lor din tinerețe. Dar mama nu este interesată,mereu îi scoate ochii și adesea îi mai da și câte un șut la "bijuteriile familiei" cum spune mama.

Am pornit și eu spre bucătărie și era cât pe ce să cad grămadă peste Axelandra,care se află pe gresia rece din bucătărie întinsă pe jos și văitându-se ținând strâns piciorul drept și masându-l cu atenție.

-Axelandra!! Ești bine? Ce s-a întâmplat? Te doare piciorul rău?spun eu intrebariel rapid cu îngrijorare în fiecare cuvânt.

-M..Mă doare...tare... Axel.. .spune ea printre sughițurile de la plâns.

-Haide mergem la spital!spun eu panicat lundo în brațe stil mireasa având grijă să nu îi pun vre-o presiune pe picior.

Cobor treptele în grabă ducând-o la mașină pentru a goni cât mai repede la spital. Odată ajuns pe terenul spitalului mă mai liniștesc puțin,dar nu îndeajuns de mult pentru a nu începe iară să gonesc ca un taur care vede roșu în față ochilor.

Ajuns în instituția spitalului mă năpustesc peste recepționera de acolo spunându-i întâmplatele și imediat un doctor a preluat-o pe Axelandra pentru a face analizele pentru a îi deduce diagnosticul.

După 30 de minute o observ pe Axelandra țopăind într-un picior și cu cel drept în ghips...da o să fie ceva.. Mă bucur că măcar e bine!

Plictisitor,știu! Asta se întâmplă când nu ai inspirație și te forțezi să scri... . (Needitat)