Beside you

Capitolul 30

-Trebuie să-mi dai rețetă asta, Isabelle, vorbește Nicole cu gura plina lăsând in urma un geamăt de placere.
-Este strict secretă și dacă locuiesc cu tine, care mai este rostul? intreb amuzata

-Păi atunci când ești răcită, am să pot să-ți fac fursecurile preferate, se chinuie Nicole să vorbească cu gura plină.

-Câtă vrăjeală, spun dându-mi caraghios ochii peste cap, apoi pescuiesc un biscuite in grămăjoară, iar în schimb Nicole m-a fulgerat cu privire.

Eu doar am chicotit și m-am îndreptat către camera mea și chiar înainte de a intra, vocea lui Nicole a șoptit:

-Prima ta ora începe în cinci minute și mulțumesc pentru fursecuri.

*

-Bine ați venit la prima oră de technologie. În decursul acestui an o să avem atât activități practice cât și activități teoretice. Pentru început aș vrea să deschideți cărțile la primul capitol și citiți-l până vă pregătesc dosarele teoretice.

Grace Foster, profesoara noastră, a început să organizeze documentele, iar eu mi-am început treaba. Datorită pregătirii mele înainte de a veni aici, nu a trebuit să mă concentrez în totalitate așa că privirea mea a început să cutreiere încăperea. Datorită faptului că mă aflam pe penultimul rând, aveam o vedere perfectă la tot ceea ce se întâmplă și nu aș fi putut fi mai dezgustată.

Ca în orice clasă se află sterotipurile comune. Tocilarul care încă nu a trecut de pubertate, animalul profesorului, morăcănoasa, deprimatul, fițoasa cunoscută și ca regina dramelor, animalele ei, arătosul, cel care se culcă cu toate elevele sau chiar și cu profesoarele. Apoi mai sunt eu. Eleva comună care nu e nici tocilară, nici sufletul petrecerii. Oh, și mai este tipul drăguț din spatele meu care cel mai probabil va deveni un om de afaceri de succes.

Discret, am aruncat un ochi ca să-l privesc mai bine, dar ochii mei i-au întâlnit pe ai mei. Am inceput sa roșesc cand un zâmbet uriaș i-a luat naștere pe buze, iar eu am rămas fermecată. Părul său ca pana corbului, împreună cu ochii de un albastru așa de intens încât trage către un violet închis, cu buzele pline și cu maxilarul bărbătesc formau o imagine pe care orice artist ar vrea să o picteze pe bucata sa de pânză cu ardoare.

Dacă nu m-aș cunoaște aș spune că mă atrage, dar scopul meu nu este acesta. Eu nu am venit aici, special, pentru un iubit, sau pentru o prietenă cea mai bună. O să mențin aparențele de fațadă, dar în interiorul meu va fi cu totul altceva. Deoarece eu am venit aici ca să-l distrug pe Xander, bărbatul care era cat pe aci să-mi distrugă familia.
*
"Iubirea fără sens este genială."

Nici nu puteam să te contrazic mai mult, Thomas Mann. Zâmbind am lăsat din mână exemplarul cărții Muntele Vrăjit și am ieșit din camera mea, dar starea mea de spirit s-a schimbat radical. Drace, dar pereții ăștia sunt chiar groși!

Enervată am cutreierat privirea după capul roșcatei, dar mulțimea de oamenii mă împiedica să o găsesc. Am tresărit când muzica a izbugnit asurzitor de tare și deja simțeam cum îmi iese fumul din urechi. Acum chiar că s-a dezlanțuit iadul. Mâine am cursuri la prima oră și ca să vezi, trebuie să mă ocup de petrecerea asta ridicolă!

În marea de oameni am început să dau din coate mânioasă, lăsând în urma mea câteva vorbe neortodoxe. Deja era de nesuportat. Aerul greu mă apăsa pe plămâni, sudoarea se aduna pe fruntea mea acum lucioasă, picioarele au început să-mi tremure și inima îmi batea nebunește odată cu ritmul muzicii. Mă simțea de parcă mă înecam și cu fiecare val de mișcări simțeam cum mă înec și mai tare.

Isabelle, nu aici! Nu leșina! Lasă naibii nenorocita de claustrofobie! am încercat să mă calmez. Chiar când credeam că nu poate fi mai rău l-am văzut. Era chiar acolo, în mijlocul mulțimii, fiind sufletul petrecerile. Mă dezgustau privirile aruncate de femeile ușuratice și în călduri, dar cea care se freca cu el era îngrozitor.