Capitolul 23

42 12 6
                                    

Am mers ce am mers, dar eram slăbită. Am decis să dorm peste noapte în pădure. Peste câteva ore, am simţit o atingere pe obraz. Am dechis ochii, era pădurarul.

- Ce caută o fată singură, la ora asta în pădure?

- Păi, ştiţi.. e mai complicată situaţia mea.

- Pari slabită, vrei să chem o ambulanţă?

- Da, mi-aţi fi de mare ajutor, vă mulţumesc.

Peste 15 minute a sosit şi ambulanţa. M-am urcat şi am plecat la spital. Mi-au fost băgate vitamine prin perfuzii, deja mă simţeam mai puternică.

Ziua următoare am plecat de la spital. Nu ştiam încotro s-o apuc. Îi mai aveam doar pe Casilda şi părinţii ei, dar erau departe, eu fiind în California.

Am cerut nişte bani de la o doamnă, pentru a putea suna pe Casilda.

Abby: Casilda, ajută-mă şi de data asta, te rog, sunt singura pe străzi în California. Nu ţi-am mai dat niciun semn de viaţă, dar vezi tu.. Smith mi-a pus capac. Părinţii şi copiii mei au fost ucişi din cauza lui. Sunt devastată, ajută-mă, doar pe tine te mai am!

Casilda: Chiar acum vin cu părinţii mei la aeroport. Mergem să te aducem acasă!

După o zi, am primit un telefon...

- De ce îţi era frică n-ai scăpat. I-ai atras şi pe părinţii Casildăi în capcana ta, acum trebuie să le fac felul şi lor.

Mi-a fost atât de frică. Am sunat-o îndată pe Casilda.

Abby: Casilda, întoarceţi-vă acasă, Smith e pe urmele voastre, plecaţi înapoi, acum!

Casilda: Întoarceţi-vă? Sunt singură, acum nu mai am pentru ce să lupt, tu eşti singura mea avere! Părinţii mei au dispărut...

Într-un final, m-am întâlnit cu Casilda. O consideram ca o soră. Am strâns-o tare în braţe, împreună nimeni nu ne putea doborî.

Peste un timp, am constatat că Smith ne urmărea.

De ce credeţi că le urmărea Smith? Lăsaţi comentariu cu opinia voastră. Opinia care coincide cu ideea mea, va fi premiată prin publicitate la următorul capitol.

Recomand: AndreeaVictoria5AndrisA_NDkatou_akazamehanachiucsimonaMirunaTudor0AnonimaLY2.


Umbre înşelătoareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum