Capitolul 5

86 17 16
                                    

Ivy şi părinţii ei, văzând că am venit şi că eram împreună cu Casilda şi tatăl ei, au zâmbit fals şi au venit fugind spre noi, spunându-ne...

- Ieri seară, cât aţi fost plecaţi, în casa voastră se auzeau mai multe zgomote, am vrut să sunam la poliţie, dar credeam că aţi lăsat pe cineva să aibă grijă de casă peste noapte.

Am intrat in casa împreună cu mama, tata, Casilda, tatal ei şi familia lui Ivy. Totul era un coşmar! Niciun colţişor din casă nu mai era liber, totul era devastat. Dacă priveai împrejur ţi se părea un vis.

Cine ar putea sa ne faca rău? Am stat şi m-am gândit, am pus totul cap la cap, acum totul se leagă. Ivy a vorbit cu mama, doar ca să mă deprime pe mine şi să leşin, apoi mama ei i-a pus mamei somnifere în mâncare, iar tata a fost nevoit să plece cu ea la spital, aşa casa noastră a rămas singură, fără vreun supraveghetor peste noapte.

Ăsta a fost planul lor de la început, cum de nu mi-am dat seama?

Dar, oare şoferul de taxi tot de ei era pus? Am stat şi am vorbit cu părinţii mei despre asta, apoi le-am spus tot adevărul despre taximetristul care m-a bătut, apoi m-a ameninţat. Părinţii mei voiau să meargă chiar acum la poliţie, dar eu nu voiam să complic şi mai mult lucrurile, aşa că i-am rugat să se îndepărteze de de familia lui Ivy, totodată şi eu de ea.

Tata l-a sunat pe tatăl Casildei, ştiind că e ofiţer de poliţie, voia să afle de ce tocmai ei ne-au făcut rău. Au stat de vorbă până au ajuns la un conses. Familia lui Ivy era o familie de oameni modeşti, care niciodată nu s-au mulţumit cu cât aveau, aşa că s-au gândit la un plan să ne jefuiască.. se pare că le-a mers, dar doar data asta. Ne-am hotărât să nu depunem plângere împotriva lor din mai multe cauze.

Miercuri, în sfârşit, am ajuns şi eu la liceu. Colegii m-au întrebat ce am păţit, eu i-am minţit, dar doar din privinţa consecinţelor, chiar îmi era frica de această familie, chiar şi de Ivy.

După ore, Ivy m-a tras după ea în spatele liceului să-mi zică ceva, eu i-am spus că nu vreau să ştiu nimic şi am strigat-o pe Casilda, în zadar, era prea departe să mă audă...

Ce credeţi că s-a întâmplat după? Lăsaţi opinia voastră într-un comentariu mai jos. Opinia care coincide cu ideea mea va fi premiată prin publicitate la următorul capitol, şi anume 6, pe care îl voi pune cel mai probabil mai pe seară. Succes tuturor.



Umbre înşelătoareWhere stories live. Discover now