Umbre înşelătoare

Capitolul 9

Ştiam că eram în pericol, iar de aceea mi-am făcut bagajele pe furiş, când ei nu erau în cameră, am sărit geamul şi am fugit unde am văzut cu ochii.

M-am dus la Casilda acasă. 

Părinţii ei erau surpinşi de situaţia în care rămăsesem eu şi m-au găzduit peste noapte. Casilda era foarte îngrijorată de ce mi s-ar putea întâmpla în continuare şi a stat de vorbă cu părinţii ei şi au fost de acord să locuim împreună.

Eram super entuziasmată, le-am mulţumit din tot sufletul meu, mai ales că peste două săptămâni era ziua mea, împlineam 17 ani. De abia aşteptam să scap de vârsta de 16 ani, o vârstă plină de coşmaruri şi alte peripeţii, de care nu mai voiam să îmi amintesc niciodată!

Era seară, m-am uitat împreună cu Casilda, dar şi părinţii ei la un film superb. Niciodată nu am mai râs aşa cu poftă de atunci, chiar dacă îmi era enorm dor de părinţii mei.

Uite aşa a mai trecut şi o săptămână.

Luni, părinţii Casildei au primit un telefon anonim din incita închisorii:

- De ce vă era frică n-aţi scăpat!

Am început să-mi fac griji. Deja îmi imaginam mii de şcene de groază în cap, ştiam că părinţii mei nu erau în aceeaşi celulă şi că nu se puteau apăra de ceilalţi răufăcători. Am decis să le fac o vizită, pe furiş. M-am strecurat pe sub gardul închisorii, eram subţirică. Din păcate incinta era foarte supravegheată, un paznic m-a văzut. L-am rugat din suflet să mă lase să-mi văd părinţii, să văd dacă sunt bine.

Era un paznic foarte sufletist, m-a lăsat să intru să vorbesc cu mama. M-a condus într-o cameră mare, separată de un geam din sticlă groasă, prin care puteam vorbi cu mama, doar prin intermediul unui telefon. Eram entuziasmată, voiam să o văd pe mama, îmi era super dor de ea!

Am aşteptat 15 minute, însă ea nu sosise. Dupa un timp, paznicul a venit cu lacrimi în ochi. A încercat să-mi zică ce s-a întâmplat, dar mi-a zis că mama e la sala de mese, mănâncă. Ştiam că ceva rău i s-a întâmplat, paznicul avea lacrimi în ochi, m-a minţit spre binele meu, dar eu îmi dau seama imediat de minciună.

L-am întrebat:

- Ce i s-a întâmplat mamei, spune-mi, îmi doresc să ştiu situaţia ei, e mama, înţelege-mă!

Uitându-se oarecum îngrozit, dar plin de resentimente, mi-a zis...

Ce credeţi că i s-a întâmplat mamei lui Abby? Lăsaţi opinia voastră într-un comentariu, mai jos. Opinia care coincide cu ideea mea va fi premiată prin publicitate la următorul capitol. Succes tuturor.

Treceţi pe la RalucaDaiana katou_akazame AnonimaLY2 Aniela10 LorinaAlexa, au nişte cărţi superbe ce merită citite!