La ce s-o fi gândit Dumnezeu
acum un mileniu jumate'
când l-a lăsat în secunda fatală
pe chirurgul ăla nebun
să-i țină locul?
Ah, a luat pachetul de cărți de joc
să-mi trișeze destinul
și-apoi a furat de la un șeptar
o inimă neagră
care-mi bate și azi a nonculori
de mi-a întunecat și sângele în arterele confuze.
Acum, mă întreb ce s-ar întâmpla
dacă inima roșie închisă în tine
ar încerca să lege cu a mea o pereche roială.
Oare am lua miza cea mare
și poate aș începe să cred că nebunul ăla
era doar Dumnezeu mascat
sau ne-am da toate jetoanele
și-am sta pe bară-n chaos
în poker-ul ăsta de-a viața?
YOU ARE READING
Valsul Cuvintelor
Poetry,,Atârnați de sfori, Așteptând izgonirea din rai Ne mai atingem doar cu umărul Respirăm cu inima Până Când singurătățile noastre Devin un șarpe alb Apoi, Ne pierdem tinerețea prin alte povești Încolăcind o tăcere."-Maria Dobrescu
