Valsul Cuvintelor

Blasfemie

Așa ne-au numit dragostea.

Și eretici ne-au numit pe noi.

Au spus că nu iubirea e cea care ne leagă

- sigur e mâna diavolului-

și-au încercat să rupă lumesc

legătura noastră

nelumească.

În androgini nu credeau,

păgânii,

și ne loveau cu farmece și vrăji

pe când noi, ca și Moise,

îi baram cu ochii închiși.

După atâta evoluție și semidoctie

oamenii tot nu înțeleg

că nu pot înțelege?

Și-ar fi pregătit rugul

și și-ar fi pus de fațadă nimb de sfinți,

dar mai nou cică nu e moral...

Ne-ar fi trecut poate în acatiste

și-n rugăciunile lor duminicale

ne-ar fi hulit să stăm departe,

căci suntem păcătoși

și le furăm mântuirea.

,,Înapoia mea!" i-aș fi auzit...

Poate ne-ar fi răstignit și pe o cruce...

-îți dai seama, să murim pe aceași cruce...?-

și ne-ar fi jignit și scuipat și lovit

și câte nu ne-ar fi făcut!

Iar nouă probabil ni s-ar fi făcut milă

și i-am fi iertat...

-fiindcă aveam ceea ce ei căutau prin pustiuri

în fiecare clipă a vieții-

Atât de vie ne-ar fi fost iubirea, încât,

ca un duh divin,

ne-ar fi trezit și înălțat spre stele,

iar ei, confuzi, ne-ar fi făcut altare

-așa, de ochii lumii-

ca peste două mii de ani

să le distrugă cu propriile mâini...

Așa functionează treaba pe aici.

Dragul meu,

noi suntem păgâni

-nu-i contrazice!

Nu vezi ce ezoterică e dragostea noastră,

cum ne înalță spre stele și înapoi,

cum ne face să credem în îngeri,

cum trăim renașteri și nemuriri

și cum ne iubim de atâtea vieți încoace?

Bineînțeles că ne-au numit demoni,

,,îngeri" suna atât de cleric...

iar atunci când vezi că dragostea

nu-i doar teorie biblică...

parcă strugurii-s mai acrii.