Boxerița (în curs de corectare)

Epilog

Miami, Florida

  Aveam trei luni de când eram în orașul meu natal și încă nu mă obișnuisem cu căldura. Era tipul de climă care te făcea să îți dai toate hainele jos de pe tine.

  Orele de la Universitatea din Miami începuseră de două săptămâni. Bineînțeles că m-am înscris imediat la ore de box ca să acopăr orele de educație fizică.

  Îmi era dor de sala din Universitatea Gilmore, cu toate că aici era totul nou și ringul era mult mai mare. Noua mea antrenoare Sandra, ce acum era însarcinată, avea multe schimbări în comportament datorită hormonilor. Nu o suportam, îmi venea să o lovesc de fiecare dată când o vedeam și mă făcea să îmi fir dor de Marc.

  În mare parte, Unversitatea nu era rea, avea un campus enorm și părea imposibil să pot găsi în fiecare zi sala de clasă, dar programa școlară era bună.

  Acum locuiam cu mătușa Elena, Haley și iubitul ei au decis să se mute împreună într-un nou apartament și eu nu voiam să incomodez. Din nefericire casa mătușii nu era așa aproape de campus. În toate diminețile trebuia să iau autobuzul dacă voiam să ajung la timp.

  Prima dată când am intrat în sala de antrenament toți băieții au rămas cu ochii pe mine de parcă nu au mai văzut niciodată o fată la box. Probabil au văzut o boxeadoră, dar nu erau obișnuiți. Puteam număra vreo treizeci de băieți și vreo trei fete, asta cu mine, în toată sala și era puțin frustrant.

  În timp ce mă antrenam nu puteam face nimic decât să arunc priviri de ură la toată lumea. În două săptămâni deja reușisem să fac să se vorbească despre mine ca fata cea nouă care îi bate pe băieți. Era adevărat că am lovit pe câțiva pentru că au întrecut limita, dar nu era vina mea. Ei erau cei care m-au provocat.

  Oricum tot timpul în aceste două săptămâni am avut o senzație ciudată de deja-vu. Zilele astea am fost insuportabilă, nici măcar eu nu mă suportam. Simțeam nevoia să sufoc pe oricine îmi stătea în cale și voiam să stau singură.

  Îmi era dor de comoda mea singurătate din Eastbourne, aici tot timpul mă zăpăceau ba Haley, ba mătușa și chiar profesorii. Eram aproape de colaps mental.

  Ca și cum nu era de ajuns, tot ce vedeam, făceam sau auzeam îmi aducea aminte de Matt. Nici măcar nu mi-am luat rămas bun de la el așa cum ar fi trebuit și îmi imaginam vă deja mă urăște în acest moment când și-a dat seamă că nu mai studiez în Eastbourne.

  Îmi iau coarda și încep să sar ușor în timp ce o melodie de Linkin Park se aude în toată sala. Tot timpul era muzică, dar niciodată nu i-am auzit pe aceștia aici. De ce viața era așa de crudă cu mine?

  În timp ce săream coarda într-un picior, aud vocea antrenoarei ce mă face să strâng pumnii. Din partea mea să o calce un camion.

  - Tu! Fata nouă, strigă din partea cealaltă a sălii. Lovituri libere, cu ochiul drept închis.

  Aprob din cap abținându-mă de la comentarii.

  Mă apropii de sacul de box, îmi pun mânușiile și încep să îl lovesc în timp ce închideam ochiul drept. Auzeam vocea acelei demente prin toată sala cum urla la toți pe același ton.

  Mă uit la un băiat care se afla "lovind" sacul de lângă mine, ce mă privea fix. Îmi pun mâinile pe mijloc și mă întorc spre el.