Boxerița (în curs de corectare)

Capitolul 21

Mi-a trebuit mult timp ca să reușesc să îl scot pe Matt din cameră în seara aia. Era de o mie de ori mai ușor să îl las să doarmă jos lângă patul meu pe niște pături ce le-am scos din dulap.

A doua zi de dimineață mă trezesc aproape de prânz. Nici Haley nici mătușa nu au întrebat nimic despre scena făcută cu Lilian și bănuiam că Matt are dea face cu asta don cauza privirilor complice ce erau între ei.

Săptămâna petrecută în Miami a fost cea mai frumoasă pe care am avut-o în mult timp. Acum eu și Matt trebuia să ne întoarcem în Eastbourne. Clasele începeau în câteva zile și eu trebuia să mă antrenez pentru turneul de box.

Aveam zborul la ora cinci după masa. Nu aveam multe de împachetat. Hainele erau deja împachetate mai trebuia decât să le bag în geamantan. Îmi va fi dor de mătușa Elena și de Haley.

Închideam fermoarul geamantanului când Haley intră în cameră. Fără să spună nimic îmi zâmbește sub formă de scuză.

- Îmi cer scuze.... Eu o privesc confuză. ... pentru aseară. V-am întrerupt, îmi pare rău. Nu pot evita să nu apar în cele mai rele momente.

- Nu ai întrerupt nimic, doar vorbeam.

- Aha. Și porcii zboară. Kim, haide nu mă poți înșela. Îți place.

Mă înroșesc fără să pot evita. Mă imaginam în momentul ăsta, ce față de proastă trebuia să am. Nu m-am înroșit de necaz cum obișnuiam ci mă simțeam ... rușinată? Poate era adevărat ce spunea Haley, dar dacă chiar era așa nu o să recunosc niciodată. Cu atât mai puțin să îi spun ei.

- Nu îmi place. Îmi strâng brațele la piept.

- Nu îți face griji. Și el te place. Spune și îmi face cu ochiul.

- Haley... poți liniștită să întrerupi câte momente vrei pentru că nu îmi place de Matt și nici lui de mine.

Cred că o parte din munca unei bune surori era să mă facă să mă gândesc și să mă gândesc până sâ îmi iasă fum pe urechi. Acum îmi dădeam seama că erau multe lucruri pe care trebuia să mi le lămuresc. Măcar știam că o să am destul timp să mă gândesc în avion și în tren, asta desigur dacă nu mă întrerupea Matt.

- Nu te-ai schimbat deloc. Spune și îmi zâmbește.

***
Mergeam în aeroport cu Matt alături de mine. Haley și mătușa erau puțin mai în spate.

-Ce? Întreabă Matt zâmbind și îmi dă ușor cu cotul să mă scoată din gândurile mele.

- Ce, ce? Îi zâmbesc.

- Nu știu. Azi pari un zombi.

Mă uit urât la el.

- Am rămas trează cu un prostănac pâna la șase dimineața. La ce te așteptai? glumesc.

- Imaginează-ți că eu am dormit pe podeaua rece și tare cât timp tu erai în căldura patului tău!

- Ah, da? Păi și tu... Dar nu îmi venea nimic în minte.

Ale mele erau loviturile nu cuvintele. Asta era o problemă câteodată, mă făcea să par o proastă. Matt a făcut mișto de mine ca de obicei.

- Sigur, cum spui tu, Kim. Spune râzând.

Când am ajuns la poarta de îmbarcare mă întorc spre Haley și mătușa Elena să îmi iau rămas bun.

- Kim, o să ne fie dor de tine. Spune mătușa în timp ce mă ia în brațe și îmi săruta obrajii.