Boxerița (în curs de corectare)

Capitolul 3

      M-am trezit cu o jumătate de oră înainte ca alarma să sune, cum o fac de obicei. Alice are un somn adânc, cu greu o trezești.

    Mă schimb de pijama în niște pantaloni trei sferturi și un maieu și peste o bluză de trening. Mi-am prins părul și am umplut sticla de apă apoi am ieșit pe ușă.

În fața căminului se afla terenul de fotbal. Am început să îmi fac antrenamentul ca de ficare dată, am început prin a-mi face încălzirea de glezne, genunchi și coate, îmi mișc capul stânga - dreapta și apoi încep să dau două ture de teren. Apoi mă duc în direcția bibliotecii și incep
să urc și să cobor scările.

Soarele deja începea să își facă apariția și să mă deranjeze ochii razele lui puternice. Când mă întorc pe teren văd acolo toată echipa de fotbal ce începeau și ei antrenamentul.

Mergeam așa cu capul în nori că nu am putut evita să nu mă lovesc de cineva.

   Când am reactionat deja stăteam pe ceva tare.

La naiba!

- Tu din nou?! Strig și mă ridic imediat de pe el. Nu te mai saturi să mă faci să cad?

Se uită la mine cu ochii lui albaștri.

- Eu? Cine s-a lovit de mine?

Nu voiam să recunosc dar avea dreptate. Eu m-am lovit de el, nu el de mine. Dar nu îmi voi cere scuze. Și iar avea zâmbetul ăla șmecheresc care mă făcea să îl urăsc, pentru că se părea că se distra mult să mă vadă supărată.

- Păi eu nu ți-am aruncat cu o pară în cap. Matt râde.

- Adevărat! Nu mi-ai aruncat-o în cap.

M-am înroșit. Nu aveam nici o idee ce făceam eu aici în fața lui.

  Scutur capul, îl ocolesc și îmi continui alergarea. Dacă rămâneam acolo puteam să ajung să fiu deschisă cu el și asta putea să mă rănească. Am învățat asta când eram o fetiță în sala de gimnastică la box și nu cu binele.

- Așteaptă! Strigă în spatele meu.

Într-o secundă deja alerga în dreptul meu uitându-se la mine cu același zâmbet pe față ce mă făcea să îi scot toți dinții.

Niciodată nu mi-am dat seama cât de bine mă simțeam când nu se apropia nimeni de mine și fără să fiu nevoita să vorbesc cu alte persoane până acum când el încerca să vorbească cu mine și râdea de mine ca si cum nomic nu îl preocupa și mă găsea distractivă.

Mai mult decât mă supăra era că mă făcea să fiu confuză.

- Ce vrei? Sunt ocupată, daca nu te deranjează.

- Cum nimeni nu te obligă să alergi, de ce nu te oprești puțin și ... vorbim?

Am mărit ochii de uimire. De ce naiba făcea asta dacă nici nu mă cunoștea?! Și de ce tocmai cu mine?

- Pentru că nu vreau să vorbesc cu tine galant tâmpit dintra cincea! Strig la el și măresc pasul. El râde din nou.

- Liniștește-te, sunt de acord cu < galant> știu că sunt sexy, de < tâmpit> m-ai ofensat puțin dar o las să treacă și < dintra cincea> asta o dezaprob pentru că trebuie decât să te uiți la mine să îți dai seama că te-ai înșelat.

- Și tu de unde ai ieșit mister Ego? Îi spun cu ironie.

Din fericire deja am ajuns la cladirea unde aveam dormitorul, eram obosită din cauză că am țipat in timp ce alergam. Am deschis porțile de cristal cu o mână și urc scările cu speranța ca el să își vadă de drumul lui și să mă lase în pace., dar nu a făcut-o.

- Ce vrei? Îl ontreb oprindu-mă în mijlocul scărilor deja frustrată și nu știu ce să mai fac.

Voiam să îmi recuperez singurătatea, doar asta vroiam și se pare că Matt nu vroia să îmi facă pe plac.

- Aici locuiesc.

Râd forțat și fără amuzament.

- Ce glumeț, se simțea sarcasmul în vocea mea.

- Nu, serios, aici locuiesc. Ai putea să te dai într-o parte, te rog? Trebuie să îmi iau sticla de apă din dormitor pentru a mă putea întoarce la antrenamentul de fotbal.

Mă încrunt la el, se pare că dintr-o dată singura nebună de aici sunt eu și că el nu mai vrea să vorbească cu mine ci doar să treacă pe scări spre dormitorul lui și eu îl încurcam.

E idiot? Asta vroia? Să mă facă să mă simt ca o nebună?

- Așa că... te miști sau ...? Spune întrerupând fraza.

Suspin și ma dau la o parte. Dormitorul meu era la primul etaj, nu am a ut mult de mers.

***

Era aproape șapte, eu și Alice aveam ore până la șapte și jumătate și ea încă dormea sforăind ca un urs. Cel mai rău era că dacă nu o trezeam la timp se supăra pe mine.

Îi arunc cu o perină în cap și nimic.

- Trezește-te Alice!

Iau un pahar cu apă.

- Alice ... O mișc de un umăr. Nimic. Fata părea moartă. Dacă nu aș fi locuit cu ea un an aș fi crezut dar acum nu. Am pornit alarma de la telefonul meu și i l-am pus la ureche.

  Un timp sună clasicul " ring-ring " la urechea ei dar ea doar se scarpină la nas și își trage plapuma în cap ca și cum nimic nu se întâmplă. Oftez supărată.

  - ALICE... TREZEȘTE-TE ODATĂ!!! Strig și arunc cu perini în ea. Ea nici nu se clintește.

  - Bine, să nu spui că nu am încercat... Și am încercat. O anunț.

  Intru în baie să fac un duș și m-am îmbracat. Când să mă încalț Alice se trezește dintr-o dată. Se uită dintr-o parte în alta confuză.

  - E soare! Strigă și arată cu degetul fereastra.

  - Ești foarte observatoare, Alice, felicitări. Îi spun cu sarcasm.

   Alice îmi aruncă cu o perină din cele pe carei le aruncasem eu mai înainte.

  - Nu, proasto, mă refer că e deja târziu.

  Mă uit la mână ca și cum aș avea un ceas, desigur că nu îl am.

  - Oh, ca să vezi, e adevărat.  Chiar că ești o bună observatoare. și încep să râd.

  - De ce nu m-ai trezit, tu prietenă rea!

  - De ce nu... ? De ce nu te-am trezit? Strig. Oh! Îmi pare rău că nu am încercat cu o serenadă poate funcționa după. Și enumăr pe degete: perini, telefon, scuturat de umeri și să te strig ca nebuna.

  Alice a dat ochii peste cap.

  - Ce ce? Se ridică din pat și mă ia in brațe. Îmi pare rău Kimy. Ah, la naiba, nu am timp să iau micul dejun, trebuie să îmi fac un duș...

  Alice fuge în baie și onchide ușa după ea.

  Kimy auzi la ea. Îmi spune așa numai când era la limită și era un noroc că nu se întâmpla de multe ori. Îmi aducea aminte de licruri ce nu vroiam să îmi amintesc, și anume cum părinții mei mi-au spus așa ultima dată când i-am văzut. Nu voi fi melancolică pentru asta, dacă o făceam Alice începea să pună întrebări și trebuie să inventez o poveste tâmpită. Nimeni nu știa de viața mea și așa e mai bine.

  Cum a spus și Alice era târziu, dar nu îmi era foame. O să trec pe la sală să vorbesc cu Mark, antrenorul meu despre turneul de box feminin. Mă ridic și ies pe ușă.