Boxerița (în curs de corectare)

Capitolul 27

  Mă plimbam dintr-o parte în alta a camerei sub privirile lui Alice și Mariei. Normal că nu le-am spus despre planul meu de a-l urmării pe Matt și pe Arielle asta era ce știam numai eu.

- Ești puțin cam... nerăbdătoare, spune Maria.

O privesc prefăcându-mă că nu știu despre ce vorbește.

- Ce? Nu, nu, e doar că e ora opt și un sfert și eu credeam că plecăm la opt.

Alice ce atunci termina să îsi dea cu ruj mă privește prin oglindă.

- Sunt doar cincisprezece minute diferență, relaxează-te. Gata am terminat.

În sfârșit!

Deja eram în întârziere, acum trebuia să îi caut prin tot bâlciul ceea ce era puțin cam complicat, din câte îmi aduc aminte bâlciul era un pic cam mare.

Toate trei ieșim din cameră și ne îndreptăm spre iesirea din campus. Afară bătea vântul tare, nu era nici un nor ceea ce era bine pentru că nu va ploua.

- La dracu! Spune dintr-o dată Alice cu mâinile în păr. Tot ceea ce am reușit să fac la păr s-a dus la dracu.

Eu și Maria începem să râdem.

- Da, da râdeți. Pentru că vouă nu vi s-a ridicat nici un fir. Continuă ea deranjată.

Mă uit la ceas. 20:24.

- Mergem pe jos? Întreb nerăbdătoare să ajung mai repede.

- Pe vântul ăsta? Nici nebună o să merg pe jos.

- O să mergem cu mașina mea.

Peste stradă era parcată mașina Mariei. Ea o sdeschide și noi intrăm. Durează doar cinci minute să ajungem la parcarea de lângă faleză.

- Uitați-vă la asta. Maria arată spre roata norocului ce era plină de luminițe.

Doar imaginându-mă acolo sus mi se făcea amețeală.

- Dumnezeule trebuie să mă urc în asta, spune si Alice.

Le privesc ciudat. Definitiv va fi complicat să îl urmăresc pe Matt cu fetele astea care se gândesc în ce să se dea mai întâi.

- Tu unde vrei să mergi prima dată Kim? Întreabă Maria cu in zâmbet plin de emotie pe față.

-Eu... Cred că în carusel. Murmur încet.

Ele mă privesc ca și cum aș fi spus cea mai tare glumă si încep să râdă, încep să râd și eu forțat.

- Nu, serios Kim. Spune din nou Maria.

- Nu știu, decideți voi. În realitate nu mă interesa prea mult.

Eu voiam doar să dau o tură pe aici în căutarea celor doi idioți și sclifosita aia. Când o să îi găsesc o să mă descurc eu cumva... înspre bine. Încă nu aveam nimic plănuit. Dar voi vedea eu ce voi improviza pe moment.

Erau primele zile de bâlci așa ca toată populația din Eastbourne se afla aici. Era dificil să mergi printre atâta lume fără să te accidenteze cineva. Uram locurile astea.