Pisica Neagra ( Black Cat)

Ochi patrunzatori

-Încă trăieşte? Dar cum e posibil aşa ceva? Se aude o voce în fundal.
Eu fiind aproape inconstient şi nici nu ştiam ce e de capul meu străpuns, nici nu ştiam dacă am murit sau încă trăiam, bine ştiam un singur lucru , faptul că mă durea tot corpul în special pieptul.
Eram scufundat intr-un întuneric deplin ,tot ceea ce simţeam era singurătate şi regret.
- Aduceţi transfuzia de sânge, spuse o asistenta.
Încet, încet întunericul se dispensează până când o lumină difuză stătea în fata mea, nu nu era o divinitate ,nici un înger. Era lumina becului din salonul în care eram . Da eram intr-un spital. Mi-am deschis ochii, încercam să mă ridic dar, ceva mă împiedică , o durere îngrozitoare mă împiedică tintuit la pat. O voce bine cunoscută , era vocea tatălui meu.
- Stai cuminte, nu te ridica. Se simţea durerea din vocea lui.
- Ce s-a întâmplat, mie poţi să îmi spui,vreau să ştiu exact ceea ce ai făcut. Mă uitam în jos, eram incapabil să îl privesc în ochi. Cu vocea scăzută şi timidă îi povestesc cum s-a întâmplat accidentul. Atunci am auzit un ciocnit discret în uşa, după care aceasta se deschide încet. Pe uşă intră o femeie îmbrăcată intr-un halat alb şi cu un stetoscop în jurul gâtului, ori era un doctor ,ori o asistenta , deşi e cam tânăra pentru a fii doctor , ea se ducea cu paşi inceti dar siguri către tatăl meu.
- Dvs. Sunteţi tatăl copilului ?
Tatăl meu stă puţin după răspunde.
- Da.
-Bună ziua , eu sunt doctor Cornelia Miller sunt doctorul care a avut grijă de rănile fiului dvs. Aş vrea să stăm puţin de vorbă, afară dacă se poate. Ochii ei căprui se atintiră asupra mea. Însă tata a dat din cap că nu. Ştiam că asta o.să facă,îl cunosc foarte bine pe tata.
-Spuneţi de faţă cu fiul meu, mai devreme sau mai târziu o să afle şi el.
Doctorita stătu puţin pe gânduri după care îşi dese vocea.
-Atunci când ambulanta l-a adus pe fiul dvs am rămas socata de rănile pe care le-a suferit, în mod normal el trebuia să fie mort , se uită la mine , rana din piept trebuia să fie fatală pentru el , şi asta nu e tot , se pare că toate rănile i se vindeca cu o viteză anormală.
Tata tăcea şi asculta ce spunea doctorita .
-Este o minune, cred că Dumnezeu încă nu îl vrea în rai şi i-a mai dat o şansă la viaţă ,spuse doctorita .
Tatăl meu incuvinta din cap. Doctora se răsuci pe călcâie şi se întoarce care uşă,aceasta ieşi ,dar nu înainte de a da bună ziua.
După închiderea uşii tata îmi spuse ca trebuie să plece pentru a rezolva treaba cu poliţia , eu am dat din cap că e okey . Acesta ieşi.
- Şi cică am rămas singur în sfârşit, hmm vindecare miraculoasă ă? Cuvintele doctoritei îmi rămasă în minte.
- Mă întreb dacă am visat atunci pisica accea neagră. Gândurile mi-se imprastiau în toate părţile , încă simţeam momentul accidentului ,adrenalina , şi sperietura care am las-o.
-Meow
Ce draci? Mă uit prin cameră să descopăr de unde se aude minunatul .
- Meow
Incredibile, cred că am auzenii . Mă uit spre geam ,acolo văd o pisică neagră stand pe pervaz . Ochii ei patrunzatori parcă vedeau prin sufletul meu.
- Foarte ciudat sunt la etajul 5 sau 6 cum ai ajuns pe aici pisicuta ?
- Pis pis pis, hai aici pisicuta . Pisica mai minuna odată şi vine în pat, eu o mângâi încet,are o blană aşa moale.
- Ce faci pisicuta pe aici? Oh da, îmi place să vorbesc cu animalele.
- Bine fac , am venit să îmi văd servitorul .
Ce tocmai s-a întâmplat? Pisica a vorbit? Okey cred că delirez ori halucinez .
- Nu ar trebui să rămâi aşa surprins , nu ai mai văzut pisici vorbitoare?
Stau puţin şi mă gândesc,
- Nu, ultima oară când am verificat pisicile mieunau , în nici un caz nu vorbeau romana.
- Naşpa de tine, cred că te-ai lovit mai tare la cap decât credeam.
-Cred că glumeşti nu? Întreb eu dezorientat .
- Chiar deloc . Oh apropo când o să ieşi de aici o să am nevoie de tine.
-Okey? Raspund eu dezorientat.