A Strange Summer (Book 1&2)

13.1 ♡

-Nu...din păcate, răspund cu o expresie neutră și ridicând din umeri.

•••

Am mai stat cam jumătate de oră prin subsolul acela, până când a venit James și ne-a spus că în final Cassidy se întoarse la cabana ei.

În timpul ăsta le-am povestit celor doi despre experiența mea destul de detaliat, iar când s-a întors James i-am făcut și lui un scurt rezumat.

-E târziu, ar trebui să ne întoarcem la cabane. Am înțeles că Denver s-a întors în seara asta, iar mâine ne adună pe toți să vorbim nu știu ce, spune Ish ridicându-se de pe jos și scuturându-se de praf.

S-a dus și l-a apucat pe James de braț, începând apoi să vorbească banalități și pornind spre ieșire.

Ne-am ridicat și noi, urmându-i pe cei doi.
-Eve?
-...nu acum Tyler. Sunt obosită.
-Ce s-a întâmplat de fapt acolo?
-Ți-am spus deja că nimic.
-Cassidy te căuta...pe tine. Și chiar era disperată.
-Am enervat-o, bine !? Nu-i tăcea gura și mă enerva și ea. Închipuie-ți ce se întâmplă dacă ne lași pe noi două în același loc, fără cale de scăpare. Te asigur că se lasă cu victime.

În timp ce urcam scările m-a tras puternic de încheietură, izbindu-mă de perete și aproape lipindu-se de mine.
-Ai ceva cu mine? întreabă serios.
-Ce...evident că nu idiotule!
Am aruncat o privire în capătul scărilor. Speram ca Ish să mă salveze de discuția asta stupidă pe care simțeam că urma să o avem, însă nu era atentă la noi, probabil crezând că ne tachinăm unul pe altul ca de obicei.

-Deci suntem prieteni?
Oh și cât îmi doresc să spun nu...
-Normal că suntem prieteni... Unde dracu' vrei să ajungi cu asta?
-Vreau să ajung la încredere. Ți-am făcut ceva de nu ai încredere în mine?
Nu-mi vine să cred că voi spune asta.

-Facem o recapitulare? întreb împingându-l încet după mine.

-Hei, voi ce faceți de nu veniți? întreabă Ish întorcându-se la noi.
-Întârziem un pic, răspund eu. Puteți s-o luați înainte, vă prindem din urmă.

Ne-a privit confuză și cam nesigură, apoi a ridicat din umeri și a șoptit un "Dacă spuneți voi" înainte să plece.

M-am lăsat încet pe treptele acelea prăfuite și mi-am rezemat spatele de perete.

-M-ai sărutat de câteva ori, deși ți-am repetat în nenumărate rânduri că nu îmi place când faci asta. Și luându-ne după ultimele evenimente și noutăți...m-ai mințit. De câte ori te prindeam cu Cassidy, mai în glumă sau mai în serios...te întrebam dacă ai făcut ceva cu ea. De fiecare dată mi-ai spus că nu. Mă și asigurai că n-ai face așa ceva, ba chiar te enervai când întrebam.

-Voiai cheia aia. Nu degeaba ai mers atunci la Richie, chiar dacă știai de ce e în stare. Decât să las să se întâmple ceva cu tine, prefer să mă culc eu cu o nemernică.

-Știu că ai facut-o pentru mine, deși nu sunt de acord cu...modalitatea ta ciudată de-a "acționa". Dar nu înțelegi unde bat. De ce a trebuit să aflu de la ea...și nu de la tine? Asta încerc să-ți spun. Încrederea trebuie să fie reciprocă.

-Evelyn, am mai multă încredere în tine decât am eu în propria mea persoană.
-Drace, nu pot să cred că recunosc...dar și eu la fel.
-Și atunci...de ce continuăm să ne mințim?
-Pentru că trebuie, răspund simplu. Știi cum se spune, toți avem trei vieți. Una publică, una privată și una secretă.

-Tu ce viață ai, Evelyn?
-Secretă, răspund sincer. Voi cunoașteți doar o parte din mine...în rest sunt un univers plin de secrete.
-E clar, n-o să te cunosc niciodată cu adevărat.
-E spre binele tău, crede-mă.
-Spune-mi un lucru și te las. Ceea ce s-a întâmplat acolo...te afectează?
-Destul de rău, recunosc eu.
-O să te descurci?
-Întotdeauna mă descurc, răspund rânjind. Haide, o să avem parte de interogatoriu pe tema asta.
-Nici măcar nu am fost auziți.
-Ish și James au fost tot timpul acolo, îi spun ridicând capul spre ieșire.