Fluturi Prăfuiți - Enigma Evei

Partea a treisprezecea - Ziua a cincizeci și noua

Nu știu dacă este de vină secolul în care trăim sau modul în care abordăm viața de zi cu zi, dar timpul zboară mult prea repede, cel puțin pentru mine. Sau poate-mi imaginez că orele-mi devin inamice, iar zilele-prizoniere, dar patru săptămâni s-au scurs în jurul meu și al Evei. Am avut parte de compania ei de joi până duminică, iar amândoi am profitat de momentele acestea. Poate nu din plin și clar că nu așa cum mi-aș fi dorit eu, dar simplul fapt că mă așteaptă mereu cu zâmbetul pe buze-i rozalii la începutul turei de muncă, mă face să devin mai răbdător. Același repertoriu îl jucăm amândoi. Ne oferim priviri jucăușe, zâmbete dulci, ea-și mușcă buzele, eu salivez lângă ea, o duc acasă în fiecare dimineață și o trezesc abia când ajungem în fața casei ei.

Îi place să adoarmă în mașina mea, iar eu ador să o privesc cum se odihnește la doar câțiva centimetri de mine, respirând greoi și analizându-i mereu cearcănele movii ce se fac prezente mereu la orele dimineții. Știu că obosește din ce în ce mai repede cu programul infernal și i-am propus să-și ia câteva zile libere, dar mi-a spus că se simte bine și că încă nu s-a acomodat cu programul.

Poate că sunt eu mult prea atras de ea și observ micile schimbări care se produc după ce Eva depune un efort substanțial, dar ai mei mereu mi-au spus să nu uit că sănătatea este pe primul loc.

-E de la machiaj, Leonard! Încetează să mă mai enervezi cu întrebările astea! Se răstește la mine când ajungem în siguranța holului pentru a ne lua pauza de țigară.

-Ești mai palidă decât în mod normal, Eva! Ți-am spus că ne vom descurca dacă ai nevoie de seara asta liberă. Îi răspund cu același ton răstit, încercând să mă impun în fața ei.

Femeia asta mă îngrijorează cu încăpățânarea ei de fier. Dar mă și intrigă modul în care mereu încearcă să-țo mențină punctul de vedere în fața tuturor.

Eva își aprinde țigara, trage din ea cu patos și suflă fumul, înainte de a-l savura așa cum o face în mod normal.

-E Halloween pentru numele lui Dumnezeu! Tu vezi ce se adună la bar? Și așa nu este momentul pentru pauză, dar eu nu pot comenta nimic fiului patronului. Dacă el a spus că am nevoie de o pauză, atunci am nevoie! Spune pe un ton serios și trage un al doilea fum, dar de data asta își închide ochii și îl simte pe din plin, arzându-i plămânii.

Mă uit la ea năucit și ceva îmi spune că nu am înțeles prea bine ce mi-a spus. Era de așteptat ca Eva să învețe mult mai bine limba engleză, având în vedere că trăiește în Anglia și acum are mai multe ocazii de a o exersa. Dar îmi făceam griji că începea să mă joace pe degete cu fel de fel de vorbe pe care eu nu știam cum să le tratez, mai ales că pe chipul ei nu apărea nici o expresie care să-mi dea ocazia de a descifra mesajul auzit.

Abia când observ o tresărire a buzei de jos, îmi dau seama că femeia, într-adevăr, se joacă cu mine. Și mai era și o actriță destul de bună.

Oare trebuia să-mi fac griji pentru asta?

-Și dacă fiul patronului ți-ar spune să îți iei o zi liberă, tu de ce nu îl asculți? Mă reîntorc înapoi la subiectul care mă îngrijorează, chiar dacă în minte aveam de gând să-i spun cu totul altceva.

-Pentru că știu că el mă vrea în preajmă. Spune cu nonșalanță și își duce țigara între buze.

Îmi mijesc ochii și iarăși nu pot să-mi dau seama dacă a spus asta în glumă sau nu. De câteva zile, își cam exersează anumite jocuri de cuvinte asupra mea și mă împinge în adâncurile confuziei mai mult decât aș avea eu nevoie. Mă înnebunește cu fiecare răsuflare pe care o simt atât de aproape de mine.