„ I changed as much as the time that has faded like a photo
I can't go back to those times but I wanna find that feeling " - Jung Joon Young
Inca este foarte ciudat pentru mine sa procesez aceste lucruri,fara sa ma pierd in mii de emotii tainute.Si poate ca asa a fost de la inceput sa fie,ca el sa se intoarca la mine dupa ce m-a stors de vlaga si de orice urma de fericire prezenta.Cand ma uit la el,e de parca as vedea un flash din trecut infatisandu-i aceeasi persoana,dar cum obisnuia sa fie.Apoi flash-ul dispare si este inlocuit de aspectul sau bine conturat si mai maturizat,pana si in micile miscari pe care le face.E de ajuns sa ma uit in licarirea din oceanul negru,ca sa imi pot da seama ca el inca ma poate citi ca pe o carte deschisa.Chiar daca s-a schimbat,el continua sa fie aceeasi persoana in prezenta mea,care stie absolut tot despre mine si de ce anume am nevoie,care imi ofera siguranta maxima doar prin prezenta sa in aceeasi camera.Dar,ceva s-a schimbat cu amandoi,un lucru firesc pe care inca nu il pot concretiza bine in capul meu.Acea atractie culminanta,chimia dintre noi si fiorii pe care ii transmite.Cu o simpla atingere ma face sa tremur si e constient de asta.Amandoi parca simtim o dorinta pe care inainte nu o aveam,sau nu in asa mare cantitate si intensitate sufocanta.Cu urechea pe pieptul sau,imi inchid ochii si ii aud vocea calda ce imi suna deasupra crestetului,in timp ce mana lui face un sus-jos pe spatele meu.Cu varfurile degetelor ma joc pe abdomenul sau tare si ma cuibaresc mai bine in el,simtindu-ma obosita si in siguranta,in bratele singurul baiat pentru care am simtit vreodata cele mai intense emotii si cea mai puternica atractie,care incepe sa imi fiarba sangele si sa imi usuce gatul.
-E aici- Mintea mea continua sa repede in gand ca pe o mantra,cat ochii mei de abia deschisi,ii privesc chipul cufundat in somn.Zambesc timid pentru mine,observand ca nimic din modul in care obisnuieste sa doarma,nu s-a schimbat.Mana i se odihneste pe abdomen si capul ii e usor inclinat pe perna,avand buzele putin intredeschise.Fata ii este senina si nu prezinta nicio tensionare,iar respiratia este una domola,semn ca doarme profund.Imi asez o mana sub obraz,continuand sa il privesc cu inima batandu-mi puternic,pana in momentul in care decid sa intind degetele spre suvitele de par,picate peste pleoape.Nimic nu l-ar putea trezi,o stiu bine.Ii dau parul usor pe spate si il invelesc bine,sarutandu-i apoi fruntea.Pentru prima oara dupa asa de mult timp,am dormit perfect.
Imi fac o baie calda,apoi ma imbrac intr-o rochie sport de casa,prinzandu-mi parul intr-un coc.Voi merge mai incolo la agentie,iar maine ma voi duce si la liceu.Cand parasesc baia,telefonul lui Jungkook deja suna insistent,iar el sare din somn foarte agitat si bulversat.Il privesc de la fereastra cum apuca telefonul si raspunde,frecandu-si ochii inca obosit.
"Da?"spune pe un ton pierdut si dupa isi deschide ochii larg,de parca ar da cineva buzna peste el."Nu a sunat,o doamne,am uitat sa setez alarma!"se agita,aruncand patura de pe el.Ma incrunt si il privesc luata prin surprindere de aceasta tornada."Vin cat de...da,e adresa notata.Bine."spune fara sa apuce sa respire.Inchide telefonul si injura printre dinti,insfacand ghiozdanul de pe jos.
"Ce e?"intreb clipind des.El se uita la mine incurcat,pornind in directia mea cu ghiozdanul.
"Sunt in mare graba,vine managerul sa ma ia."spune si deschide usa baii,dar nu inainte ca eu sa ma dau din calea sa.Se impiedica,apoi suiera printre dinti,rasunand si cand inchide usa si se face nevazut.
Imi scutur amuzata capul si ma duc sa fac patul,cu asternuturile mototolite de furtuna Jungkook.Iese la fel de zgomotos,imbracat exact cum a venit ieri si cu ghiozdanul pus pe un umar.
"Ti-am folosit crema de zi."se scuza si ranjesc,vazand in ce haos se afla.Un claxon se aude si isi mareste ochii,uitandu-se spre fereastra."La naiba,am plecat.Te sun eu."spune grabit si se apleaca sa isi lipeasca fugitiv buzele de ale mele.Clipesc marunt in urma sa si alerg,facand zgomot in casa.
"Ce cacat?"se da Ga Eun repede de balustrada ca Jungkook sa nu intre in ea.
"Scuze!"striga in urma sa si eu incep sa rad,mimand spre Ga Eun ca e un ametit.
CITEȘTI
TOM
Fanfiction...Teardrops Of Memories... Mnemofobia - teama de amintiri.Fiecare om are amintiri neplacute, pe care evita sa le scoata la suprafata, insa cei care sufera de mnemofobie se tem de amintiri in general, fie ca sunt pozitive, fie ca sunt negative. Am i...
