A Strange Summer (Book 1&2)

10.3 ♡

Adevărul era că întrecuse orice măsură, dacă a ajuns să-l lovească pe preaiubitul ei Tyler fără să se gândească a doua oară.
Și pentru ce? Doar pentru că i-a tras țeapă unei târfe ca ea?

Dacă mă întrebați pe mine... amândoi au greșit.

Cassidy a fost proastă (e chiar termenul potrivit) pentru că s-a culcat cu unul pe care-l cunoaște de maxim două luni. Unul de care știe toată lumea că e un idiot ce-și aruncă ochii după fiecare fustă scurtă.
Și bag mâna în foc că a făcut asta doar ca să se asigure că nu i-l fură vreuna.
Și în caz că nu v-ați prins...acea "vreuna" sunt chiar eu.

Iar Tyler? Tyler o să aibă mereu aceeași problemă : se joacă exagerat de bine cu sentimentele fetelor.
Știm cu toții că băieții se maturizează mult mai greu decât fetele și asta v-o poate confirma oricine, până și profesoara voastră de biologie dacă o întrebați.

Țin să cred că Tyler încă nu s-a maturizat. E încă în stadiul în care toată ziua ar sta pe Fifa și ar ieși afară la fotbal cu băieții.
În plus, încă nu știe să aprecieze sentimentele unei fete - oricât de nenorocită ar fi ea (în cazul nostru Cassidy).
Iar asta, din punctul meu de vedere...va fi un minus imens în viitoarele lui relații. Atât amoroase cât și de prietenie.

-Doamne, ce te-aș bate în momentul ăsta, spun așezându-mă lângă el și începând să dezleg eșarfa pe care i-o legase Ish la picior.

Norocul meu că trecusem peste frica de sânge cu mulți ani în urmă.
Altfel...cred că aș fi leșinat când aș fi văzut sângele lui Tyler întins pe palmele mele.

-Auuu! Ustură, Evelyn!
-Nu te aștepta să suflu în rană ca la copii mici.
-Tot ce aștept e să fii mai blândă și să-mi spui ce ai de spus. Te văd nerăbdătoare.
Cât tupeu. Chiar mă provoacă să-i dau una.

-Am prea multe de spus, nu mă pot concentra și pe rană și pe gândurile mele neortodoxe. Așa că lasă-mă să termin și apoi vorbim despre ce vrei.

•••

A durat cam 20 de minute până să îi curăț rana și să-l bandajez suficient de bine cât să nu treacă sângele dincolo de pansament.
Și în tot acest timp...n-am suflat o vorbă. Eu mă jucam de-a "asistenta" pe-acolo, acordând mai multă atenție decât era necesar...iar el stătea cuminte cu capul lipit de perete și cu ochii închiși.
O clipă chiar crezusem că a adormit.

-Cred că e gata. Să sperăm că nu s-a infectat într-un timp așa scurt.
-Mă îndoiesc. A fost o simplă lovitură până la urmă.
-Da, una care a declanșat o hemoragie. Nimiiic grav.
-Exact! spune zâmbind.
Idiotul. Fac pariu că simte durerea până în creier...și are curajul să-mi zâmbească. Ce mai ființă extraterestră am nimerit.

-Merg să mă spăl pe mâini. Sună-l pe James, te rog.
-Huh? Ce treabă ai cu el?
-Ce naiba reacționezi așa defensiv? Vreau doar să vorbesc cu - oh. Ăăă...lasă, s-ar putea să întrerupem ceva, spun privind atentă pe fereastră.

La câteva sute de metri mai în față mi-am văzut prietena prinsă brusc într-o îmbrățișare strânsă și sărutată de James.
Nu a durat minute întregi ca-n filmele acelea de prost gust. Scurt și la obiect.
-Ăia doi...!?
-Mmm, tipul merită "binecuvântarea" mea, spun și iau telefonul lui Tyler, apelându-l pe James.

L-am văzut cum a scos telefonul din buzunar și s-a uitat la ecran, însă apoi și-a reluat conversația cu Ish.
-Ha, s-o crezi tu că scapi, spun în șoaptă apelându-l iar. AI FACE BINE SĂ RĂSPUNZI DACĂ NU VREI SĂ VIN EU ACOLO! strig cât mă țin plămânii, făcandu-l astfel pe James să se întoarcă spre mine.