Boxerița (în curs de corectare)

Capitolul 1

  Mi-am șters transpirația cu un prosop și am mers spre vestiare pentru a-mi lua geanta. Mi-am desfăcut banda de la mâini și am păstrat-o în geantă. Am băut apă și am ieșit de acolo. M-am oprit în spatele idioților ce stăteau rezemați de ring.

  - Uite, Amber are un fund mișto, un băiat din fața mea arată cu un deget la boxeadoră și are un zâmbet mare pe față. Crezi că acceptă să meargă la o întâlnire cu mine? Întreabă alt idiot din dreapta.

  Mi-am dat ochii peste cap. Ăsta e un bun moment să îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu trebuie să vorbesc cu perverși ca ăștia.

  - Uită fundul prietene, uită-te la ...

  Am scuturat capul și mi-am pus mâinile la urechi. Am ieșit din sală și m-am dus direct în dormitorul de la cămin pentru a-mi face o baie. Trei ore în sală și reușesc să omor și muștele cu mirosul ăsta.

  - SERIOS! Nu! Mă minți, adevărat?  Aud că zice Alice la telefon când intru în dormitor.

  Îi fac cu mâna în semn de salut.

- Așteaptă un minut Gina, Alice se întoarce spre mine, Kim! Pe unde ai umblat, fato?

Am zâmbit în timp ce arăta spre îmbrăcămintea mea.

- După masa am antrenament la box, îți amintești?

Ea e colega mea de cameră de când amândouă am ajuns la Universitate. M-am obișnuit cu ea, zi și noapte vorbește la telefon, râde de tot, de fiecare dată când se plictisește iese în oraș după mâncare, singură sau în compania cuiva, nu contează. Are o obsesie de a-și face mereu unghile și are somnul foarte adânc.

- Ah, da sigur. Cum a fost în ring? Am ridicat din umeri.

- Ca de obicei, deja ști .. Băieții strigând, perverși peste tot... Alice râde.

- Voi intra la duș, o anunț în timp ce îmi iau un prosop.

- Bine, dacă nu ma găsești când ieși să știi că voi ieși pe faleză după mâncare, o aud zicând în timp ce eu închideam ușa de la baie.

***

Era sfârșitul lui septembrie, orele abia au început de mai puțin de o lună și în Eastbourne începea să se facă simțit frigul. Era un pic de vânt ce îmi făcea părul, prins într-o coadă, să se legăne în timp ce mergeam pe faleză. În buzunarul blugilor îmi vibrează telefonul.

Scot telefonul și înainte să îi răspund sorei mele am văzut douăzeci și trei de apeluri de la mătușa Elena.

- Da?

- Kim? Bună! Ce ți s-a întâmplat? De ce nu răspunzi la telefon? Mătușa Elena e îngrijorată. Ai idee de câte ori m-a sunat în zece minute? Opt! De opt ori m-a sunat ca să vadă dacă m-ai sunat pe mine! Nu poți să dispari așa Kim... Ah, dacă erai aici ce te mai luam eu de urechi, ca atunci când eram mici... Eu am râs.

- Liniștește-te, Haley, sunt bine.

- Sigur? Oh, stai puțin, sună cineva la ușă... spune sora mea. Uite! Mătușa Elena, ce surpriză.

Îmi puteam imagina pe mătușa Elena intrând în casa sorei mele cu niște ochelari de soare foarte mari și cu o geantă în mâna dreaptă ca de obicei.

- E Kim? Fetița asta mă va asculta! Spune-i că e pedepsită, se aude voce mătușei.

- Kim, ești în probleme surioară. Mătușa nu pare bucuroasa și...

- Kim Lander! Cine te crezi tu să nu ne suni în toată ziua? Întrerupe mătușa pe Haley.

- Îmi pare rău mătușă. Am fost ocupată, ști tu... muncă, teme, antrenament și chestii din astea. Încerc să o liniștesc. Mătușa oftează.

- Atunci să îmi fi trimis un mesaj măcar.

- Măcar ști să deschizi un mesaj?

Tehnologia și mătușa Elena sunt ca apa și uleiul. Nu fac o combinație bună și toți o știm, abia a învățat să scrie un număr pe telefon și să răspundă la apeluri.

- Nu e nici o scuză, răspunse mătușa un pic râzând, doar ai grijă de tine, da? Cum e la Universitate?

- E bine, începe să fie mai greu, dar e bine.

- Bine scumpo. Noi te îmbrățișăm din Miami.

- Și eu de aici din Anglia, le spun bucuroasă în timp ce priveam valurile provocate de vânt.

- Bine. Am plecat scumpo, îmi e foame și sunt sigură că sora ta îmi va face un sandwich, așa-i Haley?

- Ce? Se aude vocea lui Haley.

- Asigură-te că e comestibil, ea nu se pricepe în bucătărie.

- O să o fac. La revedere frumoaso.

- La revedere! Vă iubesc... Am spus înainte să închidă.

  Și atunci totul s-a întâmplat foarte repede. Nu știam cum sau de ce dar dintr-o dată mă trezesc stând pe jos simțind o durere în frunte. Lângă mine era o pară.

- Ce naiba... ? Spun mai confuză decât supărată în timp ce mă așezam jos mângâindu-mi fruntea.

Un băiat cu părul șaten și cu niște frumoși ochi albaștrii se apropie de mine calm, admirând peisajul...