Boxerița (în curs de corectare)

Capitolul 1

 
  Sunt cu garda sus.

  Băieții din echipa de box a Universități sunt strânși în jurul ringului, unii strigându-mi numele alții pe cel al adversarei mele. La început aceste strigăte îmi distrăgeau atenția însă acum nu se mai întâmplă asta.

  Primul pumn dat o lovește pe Isabella direct în mandibulă. Pentru nu știu ce motiv ea nu opune rezistență și are garda jos. Pare un pic speriată.

  Îmi amintește de un mic cățel chiuaua. Îmi vine să râd de gândul meu stupid, dar mă mențin serioasă și concentrată ca de obicei. Dau din cap în semn de negare și o privesc în ochi. Pare palidă.

  - Garda sus, strig la ea.

  Isabella aprobă din cap, apoi își ridică mânușile în dreptul feței. Încearcă să mă lovească în față dar eu mă feresc la timp. Îmi zâmbește ca și cum își cere scuze.

  Doamne! Ce fată! Deja am pierdut număratoarea la dățile când Mark îi spunea că în ring nimeni nu o cunoște. Nu trebuie să zâmbească amabil ca și cum nu ar fi nimic, trebuie să se concentreze la luptă și atât. Bine că asta nu e o luptă adevărată ci doar antrenament.

  Ne mișcăm în cerc fără a fi conștiente de altceva în afara de noi. Ne împărțim una alteia lovituri până când reușește să mă trimită într-un colț.  Primesc o lovitură destul de bună în față, eu mă apăr  dându-i o lovitură în frunte, ceea ce o face să se clatine. Cred că o să leșine.

  Înainte de a mai apuca să mai dau o lovitură, Mark fluieră iar noi ne oprim.

  - Bine, asta e tot fetelor, spune antrenorul.

  De când am intrat la Universitatea Gilmore din Eastbourne acum un an m-am antrenat cu Mark și nu regret nimic. Anul trecut am câștigat o centură la un turneu național de box datorită lui.

  Isabella îmi zâmbește din nou puțin forțat.

  - Am făcut bine? întreabă întorcându-se spre Mark.
  - Începi să faci mai bine, Isabella, dar nu e suficient. Nu trebuie să cobori garda și trebuie să lovești mai tare. În ring e o luptă cu cineva pe care nu îl cunoști.

  Amândouă coborâm din ring.

  - Kim, și tu trebuie să te miști un pic mai mult. Îți place să lupți doar dintr-un loc fix, dar trebuie să te miști sau îți vor distruge fața, adauga Mark puțin mai târziu. Isabella nu te-a lovit cu un motiv când te-a băgat la colț, dar alții o pot face.

  - Bine.

  - Brian, Amber! Intrați în ring.

  O fată și un băiat, ce erau în jurul ringului când eu luptam, se urcă acum în ring. Mulți dintre băieți și fete din echipa de box de la Universitate le e teamă de mine de când am urcat în ring pentru prima dată, și ca să fiu sinceră nu îi condamn.

  Majoritatea evitau să se lupte cu mine în ring. Nu pentru că aș fi vreo profesionistă dar mai bună decât ceilalți da. De fapt  acum că ma gândesc nu doar celor din echipa de box le e frică ci și celor de la Universitate în general, de când s-a răspândit zvonul că la prima mea luptă în ring am făcut nok-out pe unul dintre băieții cei mai puternici.

  Practicam box de la 12 ani. La 18 când am intrat la Universitate eram o expertă. De unde era să știu eu că unul dintre băieți ce părea o gorilă era afon la box?

  Oricum eram bucuroasă că nimeni nu îmi vorbea, excepție făcând colega mea de dormitor. Îmi plăcea mai mult să stau singură decât în compania cuiva. Toată viața mea a fost așa și nu îmi place să fie diferit.