Eighteen || Niall Horan f.f.

Amintiri.

       M-am trezit la 8:00 . Andreea la 8:30 . Ne-am dus jos sa mancam ceva. Eram somnoroase. Studioul e aproape, deci am decis sa plecam la 9:30.
       -Ai emotii ? o intreb eu pe Andreea.
       -Logic. Iti dai seama ? Am putea ajunge celebre !
       -Stiu !
       Imi deschid trolerul si imi iau hainele cu care ma voi imbraca. Niste blugi negri stramti , un pulover visiniu , scurt , cu tente sportive ,peste o geaca de piele neagra, recunosc , m-am imbracat asa cu speranta ca Niall e acolo.Vai , ce obsedata par , doar ca spun absolut tot ce gandesc. Niste pantofi negri , cu siret si cu toc nu prea inalt. Mi-am dat cu putina pudra si gata. Iesim pe usa si ne ducem sa batem la usa celorlalte. Amandoua ies . Ok...umpic cam orea mult machiaj. Emilia si-a dat cu un strat ultra gros de tus , si ruj visiniu spre violet. Trebuie sa recunosc , ii sta bine. In jos are o camasa , peste, un pulover negru cu nasturi si o fusta cu aceeasi culoare ca rujul. Ioana a decis sa poarte o  o pereche de blugi negri si un pulover verde , tricotat. Peste are un sacou.

       Am coborat cu liftul. Am decis sa mergem pe jos pana la studio , cum am mai spus , este aproape. Am un sentiment ciudat.. foarte ciudat , de gol in stomac , dar mai ciudat ca de obiceo. Ma gandesc si mi se pare incredibil. Pe drum am inceput sa ma gandesc la trecut , amintiri, grele, usoare, simple.

       La scoala generala eram invizibila, imi doream atat de mult sa nu ma bage lumea in seama decat cand vreau. Eram timida , ce spun timida , eram ca o fantoma. In clasa a 8-a , la ora de muzica a trebuit sa facem un proiect despre trupa / cantaretul/cantareata preferat/a . Eu si cu 2 colege am facut despre Birdy .Probabil ca n-o cunoasteti si ca o sa vi se para plictisitoare , dar mie-mi place mult , puteti cauta pe YouTube . Proiectul consta in a canta intr-un mini cor o melodie . Eu si cu cele doua colege am decis sa cantam melodia Let it all go . Eu am fost cea care m-am implicat pe bune. Ca in tot. Celelalte fete nu prea au invatat versurile deci eu m-am auzit ca fiind vocea principala iar ele backing vocals-urile. Asa a sunat superb. Am luat un 10 binemeritat. Ne-a aplaudat clasa...da, si dupa va dati seama ce-am simtit. Eu iubeam sa cant , doar ca , doar in fata mea, cand a fost vorba de muzica am fost intotdeauna timida. Si cand trebuia sa fredonez o melodie. La pian la fel, de aia n-am cantat in fata unui public pana atunci. Imi era rusine si de parinti , pana si verisorii de 5 ani , sau de bebelusi. Toti puteau sa aiba o reactie care sa ma descurajeze. Si sa-mi taie o aripa. Din pacate imi pasa de ce spun ceilalti. Daca bebelusul ar fi plans . Daca acel copil mic de 5 ani ar fi spus , haha , ce urat canti. daca parintii ar fi spus , nu ai nimic deosebit. Eu nefiind sigura ca am voce , mi-as fi pus intrebarea asta mereu. Oare e doar in capul meu ? De fapt , daca stau sa ma gandesc mai bine , daca as fi primit un raspuns negativ , as fi primit raspunsul la intrebare. Nu sunt o persoana puternica . Sunt o persoana slaba, care nu poate lupta cu sentimentele. Dupa , teama , n-a disparut , si acum mi-e teama de moarte. Dar , din acest motiv sunt in aceasta trupa , ca sa stiu ca daca eu cad, cadem toate. De fapt, mi-e atat de frica sa nu zica cineva ,"ce cauta fata aia in trupa" . E atat de trist sa nu ai o persoana in care sa te increzi in totalitate. Sunt convinsa ca pentru faima , ar putea sa ma lase toate de izbeliste. Sa uite ce prietena buna am fost , si ca n-am spus niciodata nu...asa sunt oamenii. Ma intreb uneori , mai exista o persoana ca mine , care sa nu-si lase aproapele balta. As vrea s-o cunosc.

#Acest capitol a fost unul foarte sentimental...cel putin pentru mine. ^_^