Virgin Mystery (Part 2)

Cap.46.My fault

Au mai trecut încă 5 zile .Nu am mai mers la Melody , nu sunt pregătit să o văd aşa.Nu mai vreau să o văd aşa.Rowsalyn e frumoasă , Caly stă mult cu ea.Agnes o îngrijeşte şi o hrăneşte iar eu dorm noaptea cu ea şi stau de veghe să nu păţească ceva.Am nişte cearcăne imense ,am uită şi să mănac azi .Le-am culcat pe Caly şi pe Rowsalyn de amiaz aşa că încerc să mă culc şi eu .Mă aşez în pat şi încerc să adorm dar nu pot.Nu îmi amintesc dacă am mai dormit în ultimele zileînsă cert e că sun din ora în ora că verific dacă Melody e mai bine.
-Alo ? răspund când telefonul sună fanatic
-Avem nevoie imediat ce dumneavoastră la spital .aud vocea ingrijoara a doctorului.
Nu întreb de ce , închid telefonul , îl arunc pe pat şi pornesc spre garaje.Iau cea mai rapidă maşină şi pornesc cu 100 km/h spre spital.Un poliţist îmi face semn să încetinesc însă îi arăt degetul din mijloc şi calc pedala de acceleraţie.Ajung la spital unde doctorul aşteaptă în faţă salonului lui Melody .
-Ce s-a întâmplat ? îl întreb şi îmi rag sufletul căci am urcat 5 etaje pe jos fiindcă nu erau lifturi libere.
-Pulsul îi scade repede .dacă continuă aşa într-o ora o pierdem.zice el îngrijorat şi se agită.
Privesc prin geamul uşii de la salon cum 3 oameni încerca să o ajute punându-i noi perfuzii , îi dau injecţii şi reglează dozaje.Dau cu pumnul în uşa şi ceidin salon tresar puternic.Deschid uşa agresiv şi o privesc.Pulsul îi creşte cu puţin şi doctorii mă privesc.
-Mai faceţi un pas .zice una din doctoriţe
Fac un pas confuz şi privesc cum doctorii se uită miraţi la aparatul ce arată pulsul în creştere.
-Veniţi aici.spune alt doctor iar eu mă pun lângă pat pe un scaun
Pulsul ei creşte iar.Îmi întind mâna şi îi cuprin palmă în mâna mea caldă.Doctorii aplaudă şi se uită la mine.
-Pulsul ei creşte când sunteţi aici.zice doctorul de la naştere şi zâmbeşte larg.
-Adică simte că sunt aici ? îi întreb confuz dar totuşi fericit.
-Nu ştiu , nu s-a mai întâmplat asta până acum.Aparent prezenţa dumneavoastră i-a reglat pulsul.spune el fericit
Am ieşit şi doctorul mi-a explicat cum stau lucrurile.E tot în comă , însă pulsul ei e în regulă acum.Trebuie să o scot de acolo .Trebuie să o iau acasă şichiar dacă vrea să plece apoi am să o iau de aici.
-Când se va trezi ? întreb înainte să ies din cabinetul doctorului
-Nu ştiu .Dacă mai rămâne încă o săptămâna nu prevăd că se va trezi.Aparatele o mai ţin maxim zece zile.
Inima îmi stă pe loc şi simt cum mi se înmoaie genunchii.Înseamnă că mai am 10 zile în care o pot salva sau pierde.
Ajung acasă şi o găsesc pe Caly plângând cu Rowsalyn lângă ea .Mă aşez pe patul ei şi îi zabesc trist.
-E în regulă , Caly.
-Ai fost la ea ? mă întreabă so o mângâie pe Rowsalyn pe cap
-Da.
-Tată , tu o mai iubeşti ?
Întrebarea ei mă lasă cu gura căscată.Are 5 ani dar înţelege mai multe decât crede lumea.
-Îţi răspund la întrebare dacă îmi zici de ce ai fugit.zic eu
Nu am putut să o fac să îmi zică ,motivul plecării ei .Nu vrea să îmi spuna nici în ruptul capului.
-Pentru că voiam că tu şi Melody să va împăcaţi.Şi să nu crezi că ştiu că v-aţi culcat împreună.spune ea şi zâmbeşte
-De unde ştii ? întreb eu şocat
-Nu ştiam ...zice ea şi rade
Tocmai i-am recunoscut că m-am culcat cu Melody ...om prost !
-Deci ? O mai iubeşti ?
-Caly , normal că o mai iubesc. îi zic şi o îmbrăţişez
-Şi atunci de ce ai last-o să plece?
-Pentru că nu puteam să o oblig să stea.
Caly oftează şi se desprinde din îmbrăţişare.
-Crezi că mă iubeşte ?întreabă ea sincer
-E nebună după ţine.Ştii că te iubeşte că pe copilul ei.
-Tati , te iubesc ,dar dacă moare e vina ta .zice ea şi mi-o da pe Rowsalyn.
Ies cu fetiţă din camera lui Caly şi o aşez în pătuţul ei mic şi roz.Mă răneşte că a zis că e vina mea ...dar e vina mea .E vina mea că e în spital , evina mea că a fost slăbită tot timpul sarcinii , e vina mea că ...că e însărcinată.Rowsalyn începe să plângă.
-Shh... tati e aici ...îi şoptesc şi o leagăn uşor .