Virgin Mystery (Part 2)

Cap.45.Damn it !

Am ajuns acasă cu greu , am evitat să intru în casă şi am evitat să vorbesc cu oricine.Dimineaţă am vorbit cu Agnes care la aflarea veştilor a fostdevastată.A plâns mult .Însă , cu Caly a fost cel mai greu.
-Tati , nu vreau să moară ! zice ea plângând şi se ghemuieste în pat
Oftez şi o trag în braţe
-O iubesc , tati .E mama mea orice s-ar întâmpla.
-Caly , orice s-ar întâmpla , voi fi aici.În regulă ?
O învelesc în pat şi o las acolo.Cobor scările de unde se aude cum Agnes plânge în bucătărie.Intru uşor şi îmi iau un pahar de apă.
-Putem măcar să o vizităm ? întreabă ea cu faţa udă
-Da , am să va duc azi.Mă îndoiesc că am să o las pe Caly să o vadă aşa ...spun şi mă ciufulesc
-Va doare să o vedeţi aşa ?
O privesc surprins de întrebare apoi îmi dreg vocea.
-O iubesc ... şoptesc şi pun paharul cu apă pe tejgheaua minibarului
Agnes se uită la mine mirată şi schiţează un zâmbet.
-Atunci de ce nu aţi crezut-o ? întreabă ea şi îşi încrucişează mâinile la piept.
-Nu aveam cum , Agnes.Nu pot avea copii , oricât de mult mi-aş dori .Ştii ce probleme am , îmi ştii povestea ...nu o pot crede.
-Spuneţi-mi cum v-a schimbat Melody viaţa , căci cu siguranţă a făcut-o.
-Agnes , asta e cert.E ca un înger în viaţa mea.Eram un pierde vară şi un gagicar ...ea m-a făcut să văd iubirea.Am fost mereu al dracului de îndrăgostit deea.Nici nu ştii cât de timidă era în adolescenţă.Abia lega trei cuvinte cum trebuie.Aşa e cu multă lume , dar cu mine nu.Am invavat-o să aibă încredere înmine .M-am îndrăgostit de ochii ei verzi şi de buclele ei .E frumoasă ...Şi personalitatea ei e cu totul şi cu totul aparte.Dacă moare acum , dacă nu îi maivăd ochii , dacă nu îi mai aud vocea , dacă nu o mai aud cântând...jur , Agnes ,jur că nu pot trăi fără ea.zic eu şi lacrimile mi se strâng în colţurileochilor .
-Aţi învăţat-o să aibă încredre în dumneavoastră ?
-Da . Era neîncrezătoare şi se temea de multe , de viaţă în general.Era o mică lupatoare dar era înspăimântată de tot.
-Şi dumneavoastră ? V-a acceptat cu tot cu toane , îmi pare rău dacă va jignesc cumva, însă v-a acceptat aşa ,cu totul.V-a iubit aşa mult înct a divorţatpentru dumneavoastră ,v-a încredinţat un copil , pe Caly şi a rămas alături de dumneavoastră chiar dacă ştia că sunteţi steril şi că nu puteţi avea copii.
Închid ochii încet şi îmi amintesc tot.Primul noastru sărut ...cum a tresărit în mâinile mele.Prima dată când mi-a spus că are încredere în mine şi numai înmine.Prietenia noastră de la început, felul în care mă privea ,prima noapte împreună...Mă încrunt când îmi amintesc prima noastră ceartă apoi zâmbesc când îmiamintesc cu ce am reparat-o.Îmi amintesc sărutările ei , felul în care îmi şoptea uneori " Te vreau " , apoi , la sfârşit şoptea obosită "Te iubesc".Şi vocea ei răguşită de dimineaţă...Îmi amintesc cum cânta , cum închidea ochii când mă săruta .Nu îi plăcea să mă sărute cu ochii deschişi ,spunea că nu mă poatesimţi cu totul.Îmi deschid ochii şi îmi încleştez pumnii.
-La dracu' ,Agnes ! Ăla chiar e copilul meu , nu ?! zic eu nervos
-Domnule ...nu va supăraţi , îmi risc slujba dar...sunteţi un dobitoc.Copilul dumneavoastră stă într-un salon plângând după iubire şi mamă , femeia pe carepretindeţi că o iubiţi stă să moară ...să moară crezând că nu veţi crede niciodată că ăla e copilul dumneavoastră.Mare dobitoc...mare ! zice ea şi mă aratăitalieneşte cu degetul
Dau cu pumnul în masă şi dărâm paharul .Mă ridic de pe scaunul pe care stăteam şi îl dobor cu piciorul nervos.
-Mare dobitoc...o aud încă o dată pe Agnes apoi ies din bucătărie dărâmând orice apuc în jur.mă opresc în faţa camerei mele şi dau cu pumnul în perete.
-La dracu' ! strig cu putere şi îmi caut în disperare hainele
Arunc pe mine prima pereche de blugi în timp ce dărâm ce îmi iese în cale înjurând.Jur , mă urăsc ! Dacă ăla e copilul meu ,dacă Melody nu m-a minţit şi dacăea moare nu am să mi-o iert niciodată.Îmi pun medalionul cu soare la gât şi pe cel cu luna în buzunar.Cobor scările în viteza , mă urc la volan şi pornesc spre spital.Îndată ce ajung întru în disperare în cabinetul doctorului care a asistat la naşterea lui Rowsalyn.
-Domnule SkyFall ... spune el mirat când întru peste el în cabinet
-Nu am timp de vorbit , vreau doar să mă asigur că domnişoara Faith e în regulă.zic eu şi mă uit la el de sus...e tare scund
Doctorul ia un dosar de pe masă şi în răsfoieşte cu răbdare.
-Domnule SkyFall... nu pot face nimic mai mult.Am făcut totul .E pe aparate ,îi administrăm vitamine , e sub supraveghere non-stop ,deci am utilizat toate metodele.Singurul lucru pe care îl mai pot face e să aştept ...să aşteptăm.zice el şi închide dosarul
-Plătesc oricât , numai vă rog , salvaţi-o .zic eu şi îmi scad tonul .
Mă priveşte insistent apoi ia un alt dosar.
-Fetiţa ...fetiţa trebuie luată.O luaţi sau o înmânăm statului ? întreabă serios
Îmi muşc buza cu putere şi înghit în sec.Nu o pot lăsa la orfelinat...am fost şi eu acolo şi nu vreau să o împing acolo.Nu are nici o vină şi totuşi ...dacănu e copilul meu şi o iau acasă ?
-O iau acasă .zic şi îmi relaxez muşchii
Dacă Melody moare e tot ce îmi rămâne , e copilul lui Melody aşa că indiferent cine e tatăl îl iau.Înainte să o vizitez pe Rowsalyn şi să o iau acasă fac o oprire în salonul lui Melody.Întru încet şi o privesc.Nu s-a mişcat , nu s-a schimbat.E la fel , de gheaţă.Asistenta care o păzea pareseste salonul şi mă lasăsingur cu ea.
-Faith ... şoptesc şi privesc cu pulsul îi creşte cu cât mă apropii de ea mai tare
Aştept să im răspundă ... vreau să ţipe la mine , să îmi zică că mă urăşte ,să îşi ia copilul şi să zică că nu vrea să mă mai vadă .Orice , numai să o mai vădplină de viaţă.Mai bine să mă urască decât să nu ştiu nici măcar dacă respiră sau nu .Îi iau mâna în mâna mea şi o mângâi încet apoi îi aşez medalionul înpalmă şi strâng încet.
-Orice s-ar întâmpla asta e al tău , înţeles ? şoptesc şi îi las mâna inertă să cadă pe pat.
Aparatul de puls o ia razna şi asistenta intră grăbită în salon.
-S-a întâmplat ceva ? o întreb nedumerită
-Nu , chiar de loc .Doctore ! strigă ea şi doctorul intră în salon
-Aşteptăm să îi revină pulsul...zice el mirat şi se uită la aparat
-Adică ?întreb nedumerit
-Pulsul ei era mic , cu cât e mai mic pulsul cu atât mai mare e riscul de ...
-Măriţi-i pulsul ,atunci.zic eu indignat
Aşistenta rade puţin apoi redevine serioasă .
-Nu putem , nu depinde de noi.
Ies din salon după o serie de explicaţii şi lecţii despre puls şi mă îndrept spre salonul de nou-născuţi.
-Rowsalyn , fă-ţi bagajele , mergem acasă.zic eu şi o cuprind în braţe
Îi privesc ochii verzi.Nu plânge ci schiţează un zâmbet şchiopătat şi clipeşte.Să simt o parte din Melody din nou îmi dă fiori.Fetiţa asta mă face să simtceva ce nu am mai simţit niciodată.
-Ce să fac eu cu tine , copilo ? Cu ce te hrănesc ? întreb eu în tim ce semnez actele lăsate pe pătuţul ei de către o asistentă
Cască şi zâmbeşte.
-Nu mi se pare amuzant.Eşti exact ca şi mama ta ... razi şi când trebuie şi când nu . zic apoi o privesc cu drag pe Rowsalyn
Aşistenta din tură o pregăteşte şi îmi cheamă un taxi pentru că trebuia să o ţin în braţe până acasă.Am luat un copil acasă şi am lăsat-o pe Melody acolo...Mâinile ei reci îmi sunt întipărite în minte.Mâinile ei mici şi pricepute ... Nu mai poate cânta la pian cu mâinile reci.