Cap.19.Delicious You

21.7K 1.1K 122
                                    

Agnes strânge masa după cină iar eu şi Lucas o urmărim .Bagajele mele sunt încă în curte , iar liniştea stăruieşte peste noi.Lucas mă priveşte insistent ,fără să zică nimic, apoi îşi trece limba peste buze. 

-Eşti încă supărată ? întreabă el şi se ridică 

-Nu ştiu ,nu cred ...oftez şi îl privesc cum se îndreaptă spre mine 

Mă ajută să mă ridic din scaun şi mă trage la pieptul lui. 

-Mama se întoarce mâine dimineaţă ,am să vorbesc cu ea . 

-Nu , Lucas , nu vreau să fie falsă cu mine .E ok , lasă-o aşa nu face situaţia mai rea căci nu se merită. 

Oftează dezamăgit şi mă sărută pe creştet. 

-Lucas ? 

-Da ... 

-Vreau să dorm singură noaptea asta.spun eu şi mă depărtez de el 

Nu spune nimic.Priveşte podeaua , pe mine , priveliştea de pe fereastră , apoi trage aer în piept dar renunţă la ceea ce urma să spună. 

-Noapte bună . spune sec şi mă sărută fugutiv pe frunte mângâindu-mi rece bărbia 

Îl privesc urcând scările ,câte două , apoi aud uşa dormitorului trântindu-se cu ecou zguduind ramele cu tablouri ce atârnă de pereţi .Mă doare atât de tare că nu pot să fac nimic dra m-am dăruit cu totul relaţiei şi el mă distanţează mereu .Urc scările şi mă încui în dormitor încercând să nu îmi pierd cumpătul .Patul e rece şi e prea întuneric că să pot dormi.O bătaie timidă în uşa mă face să tresar şi mă ridic speriată în capul patului. 

-Melody ? 

-Da ? răspund şi îmi dau seama că e Lucas 

Intră şi se sprijină de tocul uşii. 

-Mi-ai văzut telefonul ,cumva ? 

-Auzi ? Dar tu mereu îţi pierzi telefonul ? întreb amuzată şi mă uit în jur 

Nu zice nimic dar mă priveşte cu o privire goală. 

-Nu l-am văzut .De ce crezi că e aici ? Gândeşte-te unde l-ai folosit ultima dată . 

-Aici . 

Mă ridic şi trag aşternuturile patului răvăşind tot în căutarea telefonului.Sunt numai în boxerii mei mici şi pot să jur că în loc să caute , Lucas se uită la mine . 

-Ajuţi şi tu sau ai de gând să te holbezi ? întreb eu şi îmi aşez posesiv mâna în sold. 

O melodie cunoscută răsună şi Lucas îşi scoate telefonul din buzunar închizând. 

-Îţi cauţi telefonul , ha ? întreb eu sarcastic 

Mă încrunt şi mă acopăr cu plapumă . 

-Zi sincer de ce eşti aici .mă răstesc eu revoltată 

-Nu ştiu .Pur şi simplu am venit , aveam nevoie de o scuză că să nu par ciudat.Plec .spune încet şi deschide uşa că să iasă 

Îl privesc cum iese şi fug la uşa .Mă uit prin broască fără cheie în ea şi îl văd pe Lucas stand la balustradă scărilor şi privind în jos .Oftează puternic şi se uită la telefon ,apoi vine spre uşa şi se lasă încet pe ea în jos .Stă cu spatele srijinit de uşa mea şi se uită fix în faţă.El chiar suferă... 

-Lucas ? şoptesc încet şi el tresare 

-Ce ? întreabă şi se ridică 

Deschid uşa şi mă uit la el stuiindu-l de sus până jos .Pieptul lui gol reflectă uşor lumina vineţie de pe hol şi umbra mea se reflectă pe corpul lui .Ridică spancenele parcă aşteptând ceva apoi îşi coboară privirea spre podea lăsând un oftat aproape inexistent să se audă. 

Virgin Mystery (Part 2)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum