I'm your shadow

1. În care mă întâlnesc cu o umbră

Mă uit în jur şi văd numai întuneric. Mă ridic cu greu şi încep să merg într-o direcție. Aud numai sunete ciudate, şi ca să fiu sincer, nu-i plăcut.

- Alo? întreb.

Cineva tuşeşte.

- Cine e acolo? întreabă o voce de fată.

- U-unde eşti?

- Mai bine zis, unde eşti tu.

- Mda, unde sunt?

- În Tartar. Dar stai liniştit, e doar un vis. Însă pentru mine e realitate.

Mă îndrept spre locul de unde se aude vocea.

- Cine eşti? o întreb.

- O umbră, pentru voi. Dar ca să ştii, am fost şi eu cineva.

- Dar cine eşti?

- Ți-am mai zis. O umbră.

- Bine, bine. Cine ai fost?

- Am fost... Nu-mi amintesc...

Încep să mă apropi, şi văd ceva strălucind. Mai exact, cătușe de bronz celest. Şi în ele e prinsă o fată, de vârsta mea, mai exact 17 ani, cu părul negru, ondulat şi lung, pielea ca de marmură, iar ochii ei sunt albaştri-violet, de culoarea cerului nopții. Se uită la mine.

- Îți recomand să te trezeşti, îmi spune. Vor veni. Şi niciodată nu sunt blânzi.

- Sunt fiul lui Hades. Mă descurc cu niște fantome.

- Ce bine ar fi să fie fantome.

Zgomotele se întețesc.

- Prea târziu, îmi spune. Ei sunt aici.

***

- Nico! Trezeşte-te! strigă Percy.

- Ce naiba vrei?! îl întreb nervos, cu capul sub pernă.

- E ora 2!

- Dimineața?

- După-amiaza!

Mă ridic din pat înjurând, găndindu-mă la visul meu. Trec pe lângă Annabeth şi Percy, şi mă îndrept spre baie.

"Las' că te țin eu minte, Jackson. Las' că te țin."

- Ieşiți, vin şi eu imediat, spun iritat.

Fac ce le-am spus.

După ce ies din baie, mă îmbrac cu blugii mei negri rupți şi un tricou negru cu un craniu alb. Deschid usă şi îi văd pe Annabeth şi Percy certându-se.

- Sper că ați avut un motiv bun pentru care m-am trezit aşa devreme, mormăi.

- Da, avem, îmi spune Percy.

- Şi care e? îl întreb plictisit.

- Păi Annabeth spune că OTP-ul ei pentru Jason şi Piper e mai bun decăt al meu.