JOCUL VULPILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 2

Capitolul 24

Ea îmi strecoară un fursec gros și moale printre buze, și de data asta chiar gem.

Zei, Ava, ce-mi faci tu mie!

- Îți place? întreabă cu satisfacție.

- E delicios.

Tu ești delicioasă. Într-o bună zi o să mănânc fursecuri de pe corpul tău gol.

Revino-ți, LEVILIAN!

Nu pot să gândesc așa despre o viitoare regină. Ar trebui să fiu mai respectuos, dar corpul meu refuză să înțeleagă asta.

Mă așez pe o ladă goală din lemn, și ea îmi cuprinde gâtul cu brațele, trecându-și degetele prin părul meu.

Nu mă întrece în înălțime nici măcar când stau jos. Ai putea s-o confunzi cu un copil drăguț, dacă n-ar fi gura ei delicioasă și rea, sau formele ei mici și perfecte.

- Ce facem în vacanță? o întreb în timp ce-mi strecoară un alt fursec în gură.

Ochii ei scânteiază, și știu instinctiv că urmează niște planuri lungi.

- O ajutăm pe Ivy cu musafirii... mergem la ghicitoare, încercăm băuturi, ne dăm pe Observator...

- Lasă-mă să ghicesc, ai făcut o listă?

Ea zâmbește vinovată.

- Da.

E atât de exasperantă cu listele ei și cu planificările amănunțite pe care le face.

- Uneori mă întreb dacă nu cumva respiri planificat.

Mă pleznește peste umăr.

- Nu fii obraznic, Ofițer!

Mă uit la mâna ei albă și fină care contrastează puternic cu pielea mea acoperită de cerneală și de funingine, și mă întreb pentru a mia oară prin ce minune am reușit s-o câștig pe Kavannagh Mountmercy-DeSilva.

- Ți-am spus azi că te iubesc?

- Da. Dar nu strică s-o spui de mai multe ori.

- Te iubesc, prințeso.

Ea mă sărută pe sprânceană și pe tâmplă, inundându-mi simțurile cu mirosul ei proaspăt de portocale și scorțișoară.

- Și eu, Levi! îmi șoptește la ureche.

Tresar aproape speriat.

Nu mi-a spus niciodată asta până acum, de aproape două săptămâni. Întotdeauna când îi spun te iubesc îmi mângâie părul și mă sărută. Ceea ce nu mă deranjează. Nu suport oamenii care fac declarații doar pentru că se simt obligați să răspundă la fel înapoi.

- Ava? întreb confuz.

Ea zâmbește visătoare, presându-și fruntea de a mea.

- Și eu te iubesc, repetă încet. Așa cred. Poate trebuia să mai aștept înainte s-o spun, dar de fiecare dată când te văd simt că tot interiorul meu țipă cuvintele astea.

- Ava!

O ridic în brațe, lăsând baltă fursecurile și grija pentru hainele ei curate, și funinginea de pe pielea mea.

Ea își încolăcește picioarele în jurul taliei mele, atacându-mi gura cu dinții ei albi și ascuțiți.

O sărut ca și cum aș vrea să-i sorb răsuflarea, parfumul, totul. Are gust de vanilie și ciocolată, și limba ei fierbinte îmi aprinde tot corpul.