JOCUL VULPILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 2

Capitolul 9

- Nu mă refeream neapărat la... bine. Va trebui s-o fac singur.

Își duce mâinile la nodul cravatei, începând să-l lărgească.

Iau ultima gură și scutur sticla goală.

- E gata și ăsta. Ce zeilor faci?

Cravata lui dezlegată alunecă pe podea.

- Levi!

- Mă dezbrac.

- Ești nebun?! Vrei să intre cineva și să creadă că...

- Nu de tot! Îmi scot doar cămașa.

- Levi, ține-ți hainele pe tine!

Nu sunt prea sigură pe... mâinile mele. Și nici pe alte organe. Poate n-ar fi trebuit să insist cu împărțitul sticlei. Levi e mult mai rezistent la băutură decât mine.

- Îți mulțumesc pentru intenție dar nu-i nevoie să...

Când își scoate cămașa decid că e mai bine să tac și să privesc.

Nu am lumină destulă!! Nu am lumină destulă.

- Poți să mărești flacăra de la lampă te rog?

El face o reverență rânjind, și se ridică să mărească lumina.

E spectaculos. Întotdeauna m-au fascinat tatuajele lui, chiar dacă nu le-am văzut niciodată complet.

Pielea lui Levi e arămie și netedă ca o pânză presărată cu picturi în cerneală.
Trebuie să-l văd mai de-aproape.

- Vino pe canapea.

Îmi trag picioarele sub mine făcându-i loc să se așeze.
Simplul fapt că e atât de aproape îmi provoacă amețeli și fluturi în stomac.

N-am văzut niciodată un băiat dezbrăcat, nici măcar parțial... în afară de recruții din prima zi și de colegi. Vreau să spun că n-am stat niciodată singură cu un băiat care să se dezbrace pentru mine și e ceva... e ceva.

Levi își întinde un braț pe marginea canapelei făcându-se comod lângă mine.

- Ai rămas fără cuvinte, prințeso?

Nu mă pot hotărî dacă ar trebui să ating sau doar să mă uit.

- Ai o mulțime de tatuaje.

- Vreau să mai adaug unul. 2 august, 10:35. Chiar aici, deasupra coapsei.

După expresia lui nu-mi dau seama dacă mă ia peste picior sau vorbește serios.

Îmi simt degetele furnicând de nerăbdare.

- Pot să... pot să te-ating?

- Corpul meu e ca un templu: te uiți, dar nu pui mâna.

Îmi vine să râd în ciuda vinovăției.

- Ai o memorie groaznic de precisă.

- Știu. Uneori nici măcar eu nu o mai suport.

Îmi aruncă o privire peste umăr, clipind din genele lui lungi.

- Vrei să mă atingi, prințeso?

- De ce faci totul să sune atât de... pervers? Da, voiam să te ating, dar m-am răzgândit.

- Atinge-mă.

Membrele mele execută pe loc comanda, lipindu-se de pielea lui surprinzător de caldă.

Mă încearcă o senzație de plăcere lichidă care îmi face stomacul să vibreze.

Pielea lui e mătăsoasă și parfumată, iar mușchii brațelor i se mișcă sub palmele mele.