Obsesia primei priviri |J.JK|

Capitolul XXIX

Jungkook

Stăteam pe malul plajei și ne bucuram de briza răcoritoare.

- Jungkook, vreau să stau o veșnicie aici.
- Eu vreau să stau doar cu tine.
- Aici?
- Oriunde.

Ea se apropie mai mult de mine și-mi dă un sărut.

- Razele slabe de lumină îți fac ochii mai strălucitori. Mă face să fiu hipnotizat, spun eu încet uitându-mă la ea.
- De ce mă faci atât de vulnerabilă?
Orice acțiune pe care o faci, tot ceea ce spui mă face sa fiu fragilă. Parcă mă storci de puteri.

- Eu însă mă bucur. Impactul pe care îl am asupra ta, mă încântă. Vreau să nu te saturi să mă iubesti. Vreau să te simți iubită și să nu te îndoiești de dragostea mea.
- Jungkook, chiar nu te merit. Ești atât de minunat. Chiar si după atâta timp, eu ma îndoiesc. Acea greșeală pe care am făcut-o mă face să realizez că sunt o proastă. Cum am putut să fac asta?
- Te înțeleg. Ești diferită de celelalte și asta îmi place. Doar uită trecutul și gândește-te doar la prezent. Eu fac parte din prezent, dar și viitorul tău.
Orice rană pe care o ai, pot să-ți o vindec.
Doar lasă-mă să te iubesc cum știu eu mai bine.
- Sunt doar a ta Jungkook, și asta mă bucură enorm.

După doua ore de plimbat pe plajă, am plecat la o patiserie.
Haebara își dorea mult un cheesecake, iar eu mi-am luat o prăjitură aleatorie.
După asta am plecat acasă. Mama stătea și privea televizorul.

- Dragii mei, ați venit?
- Buna mamă.
- Da. Am terminat plimbarea, spune Haebara.
- Voi o să plecați mâine?, întreabă ea.
- Da.
- De unde știți?, întreabă Haebara.
- Mamă ta mi-a spus.
- Mmm ok. Spun ea și aproba.
- V-ați distrat astazi?, întreabă ea.
- Da, cea mai mare distracție e atunci când ești lângă persoana iubită., spun eu

Haebara se uită la mama apoi roși.

- Mă bucur să aud asta., spune mama zâmbind. Nu vii foame?
- Nu, mulțumim, zice Haebara.
- Noi vom urca sus. E deja 18. O să ne culcam pe la 21 fiindcă la 7 dimineața vom avea zborul.
- Haebara, ți-ai luat rămas bun de la mama ta?
- Da. Am văzut-o astăzi, zice ea.
Dar o să îmi iau rămas bun și de la tine, mamă.

Eu și mama eram un pic uimiți. În sfârșit Haebara se simte în regulă să-i spună mama, dar nu doamnă.

- Ce frumos sună să-mi spui așa, scumpo, spune și o îmbrățișează. O să mă trezesc mâine cu voi pentru a-mi lua ramas bun.

- Nu e nevoie să te deranjezi mâine dimineață. Mai bine odihnește-te.
- Dar-
- Mamă, dacă nu îl asculți pe Jungkook, o să mă supăr. Sănătatea ta e prioritară.
- Off, bine. Dar să mă sunați când ajungeți acasă.
- Bine mamă, spune eu.

Haebara

- Da mamă am ajuns cu bine totul e ok, spun eu mamei mele la telefon.

- Suntem bine. Zborul a fost plăcut., se aude Jungkook din colțul  camerei vorbind și el cu mama lui.

Am ajuns acasă și mamele nostre de îndată ne-au apelat.

După ce am vorbit, ne-am aranjat lucrurile la loc și apoi am adormit încă un pic. Era aproape ora 9 și încă îmi era somn.

După-amiază, am ieșit un pic la plimbare, iar apoi am făcut cina împreună cu Jungkook.
Ziua a fost una ca toate celelalte în care te plictisești de zori.

*După un an*

Haebara

Între noi este din ce în ce mai perfect.
Lucrez în firma lui Jungkook, având un post decent. Pe Jiryong l-am iertat.
Am înțeles suferința pe care a avut-o din cauza dragostei, și am făcut aceasta decizie fiindcă  ma ajutat mult și fără el nu mai ajungeam acum unde sunt.
Nu prea vorbim dar câte odată el îmi scrie.

Astăzi Jungkook a decis să mâncăm la un restaurant de lângă casa noastră.

Ne-am pregătit și am plecat.
Totul era așa luxos și fascinant.

Ne-am așezat la masa rezervată și ne asteptam comanda.

Îl văd pe Jungkook cum se ridică de la masă și mă ia de mână, ridicându-mă și eu.

- Haebara, știi că cuvintele pe care le voi spune acum nu au o semnificație atât de valoroasă pe  cât are iubirea mea față l de tine. Orice cuvânt pe care il voi spune, nu vei știi cât de sincere sunt defapt. Din prima zi când te-am văzut  sclipirea din  ochii tăi,  mă călăuzea spre inima ta. Mă făcut să fiu obsedat de tine dar prin sensului bun al cuvântului.
Vreau să-mi petrec restul vieții alături de ce mai perfectă femeie., spune și se așeza în genunchi scoțând un inel superb.

Vrei să fii soția mea?

Aceste cuvine în sfârșit sunt rostite de cel ce m-a vindecat.

Eram atât de emoționată, încât nici nu puteam vorbi.

- D-da, da. Vreau să-ți fiu soție., spun eu cu un zâmbet până la urechi.
Îmi pune inelul și îmi oferă un sărut plin de dragoste și fericire.

După îl zăresc pe Jimin cum vine spre noi cu o cameră.

- Ai filmat totul, întreabă Jungkook.
- Ai filmat?
- Da, să avem ca amintire, iubito și mamele noastre vreau să vadă.
- Știau că o să mă ceri?
- Da.
- De aceea se comportau ciudat....
- Nu pot ascunde nimic cu ele. Se pot da de gol, spune Jungkook și îmi zâmbește.
Îi pun mâna pe obraz și doar îi zâmbeam sincer.
- Te iubesc Jungkook
- Și eu te iubesc, Haebara. Mai mult decât îți poți imagina.

Sfârșit