Obsesia primei priviri |J.JK|

Capitolul XVII

Jungkook

Am revenit la muncă. M-am sculat astăzi mai devreme. E ora 8:05.
Sunt în birou cu Jimin.

- Deci.... te-ai împăcat cu ea?
- Mhm... acum suntem împreună.
- Deja?
- I-am cunoscut deja și familia.
- DEJA?
- Mhm. Sunt prea fericit.
- Te înțeleg. O placi de mult.
- Însă simt ca nu o cunosc îndeajuns. Mereu pare că ascunde ceva și când îi creez disconfort, e așa rece cu mine. Îmi senzația că stă cu mine doar din cauza că o iubesc. Am aflat că mamele noastre sunt prietene. Când eram noi mici, ne-am cunoscut prin intermediul mamelor noastre.
- De ce nu ai recunoscut-o?
- Eram foarte mici pe atunci. Și s-a schimbat mult. Defapt nici nu o țin minte. Nici mama nu a recunoscut-o chiar dacă o văzuseră în adolescență.
- Atunci ea e aleasa, nu crezi?
- Mhmm.
- În viitor, va avea mai multă încredere în tine și poate se va deschide în fața ta. Vrei să te desparți de ea din cauza asta?
- Nu, niciodată.
- Ăsta credeam și eu.
- Hai să trecem la treaba.

Haebara

E ora 8:30
CEE?! E târziu. Mă ridic repede spre baie. Îmi iau ceva elegant pe mine și când să-mi iau telefonul de pe noptiera era un bilețel pe el.

Eu am plecat la muncă. Am lipsit mult timp și timpul trebuie de recuperat. Nu te-am trezit ca dormeai prea drăguț. Te iubesc, Haebara. Ne vedem diseară.

Nici nu mi-am dat seama că lipsea. Încă nu m-am obișnuit să-l vad ca un partener în viața mea. Cobor și doar plec. Voi întârzia dacă voi lua micul dejun.
Am ajuns la serviciu grăbită. Pe hol, Jiryong mă văzuse și se apropiase de mine.

- Salut! Ai revenit la muncă? Ai cerut concediu.
- Scuză-mă dar am crezut că nu voi veni un timp mai îndelungat însă acum totul e ok. Dacă se poate să revin la munca și să-mi amân concediul?
- Acum totul e bine cu tine?
- Da. Mulțumesc că mai ajutat.
- Orice pentru prietena mea., spune el și mă îmbrățișează.

În acel moment, îl observ pe Jungkook în capul holului privindu-ne. Mă îndepărtez din îmbrățișarea lui Jiryong.
Jungkook se apropie.

- Bună ziua domnule Han!,spune el serios.
- Salut, Jungkook.
- Ședință de astăzi se va mai realiza?
- Desigur. S-a întâmplat ceva?
- Nu vom întârzia? Vad că sunteți ocupați cu altceva.
- Ămm... să mergem. Haebara, astăzi te voi înlocui. Nu prea arăți bine. Ai mâncat astăzi ceva?
- Oh nu..., spun eu aplicându-mi capul spre sunetul din burta mea.
-Off... doar pleacă și mănâncă ceva. Revii la muncă peste 40 de min., spune Jiryong
- Mulțumesc., spun eu.

Jungkook doar ne privea serios și nu spunea nimic. Plecând, simțeam că privirea lui e asupra mea. L-am evitat. Asta nu e bine.

Jungkook

Fierbe în mine când îi văd împreună, știind ca el o iubește. Haebara nici nu m-a salutat. Doare să o vad rece câteodată.
După ședința, eram așa supărat că dacă o vedeam sigur o supăram. Doar ies din firma și plec.
Ajung în biroul meu meu supărat, trântind acel document stupid din mâna mea.
Jimin intra în încăpere și se așează pe canapeaua de lângă birou.

- Ce s-a întâmplat?
- Nu mai suport să-l văd cu ea.
- Jiryong și Haebara?
- Nu-i mai pronunța numele. Mai ales cu Haebara. Nu e nimic între ei și nu poate fi.
- Ce te tot înervezi? Ai câștigat deja jocul. Dintre voi doi, tu ești iubitul ei.
- Știu, însă el e mai mereu cu ea. Dacă va pleca și mă va lasa?
- Eu cred că ține la tine. Nu pare a fi o fată care sa se joace cu sentimentele altora.
- Ahh sunt așa confuz.

După ce am mai vorbit cu Jimin, ne-am pus pe treabă.
E ora 19:12.
Întru în casă. O strig pe Haebara, dar nu răspunde. Unde e? Trebuia să fie acasă de la ora 18. Mă duc la etaj și nici acolo nu-i. Mă evita?
Eram așa nervos de nu mai puteam. Când doream să ies din casa, ușa casei se deschide, Haebara intrând cu o valiza.

- Unde ai fost?, întreb eu nervos.
- M-am dus să-mi iau lucrurile de acasă.
- De ce nu mi-ai spus?
- Era necesar?
- Mai speriat.

Haebara

- Mai speriat, spune el și ma îmbrățișează strâns.

Simt că suspină. Eram uimită. Îi ridic capul de pe umărul meu. Îi priveam lacrima ce i se prelingea pe fată. I-o șters și îl îmbrățișez. După un minut, iese din îmbrățișare, dar tot mă privea.

- Mă iubești?
- Da
- Stai cu mine doar din cauza ca eu te iubesc?
- N-nu, cum s-
- Mă vei părăsi pentru Jiryong?
- Niciodată, spun eu repede izbindu-mă de buzele lui.

Am creat un sărut pasional ce a dus la doi îndrăgostiți ce se apropiau fată suflare spre dormitor. În acel moment am uitat de tot. Când l-am vazut atât de rănit din cauza mea, nu mă puteam controla. Dar totul a fost stricat.
Când am fost rezemat de perete și sărutat pe gat, totul s-a ruinat.

-Jungkook, scuze dar nu pot face asta.
Am crezut că o să pot dar e imposibil.
- De ce nu-mi spui ce s-a întâmplat cu tine? Știi că acțiunile tale mă fac să sufăr?
- Iartă-mă, Jungkook. Îți voi spune când voi fi pregătită. Astăzi m-am comportat urât. Nici nu te-am salutat când eram cu Jiryong. Sunt o proastă.

- Te iert de data aceasta, dar nu aș vrea să se repete.

- Bine, iubitule.