LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1

Capitolul 38

- Domnule General! protestează Abberney palidă. Doar nu vorbiți serios!

- Te temi pentru mine, Abby? întreabă Lacoste mulțumit. Ah, știam eu că în secret mă iubești!

- Treci la pupitru și lasă vorbăria!

Lacoste merge țanțoș în față, și tatăl lui Aldrich îi înmânează cele două pahare.

- Cât de mult trebuie să beau?

- Cel puțin o înghițitură. Dacă o scuipi, îți îndes tot paharul pe gât!

Zeilor mari!

Lacoste adulmecă paharele confuz.

- Amândouă miros a portocale.

- Știu.

- E, haide, unchiule! Dă-mi și mie un indiciu!

- Mda, o să-ți dau un indiciu. Unul dintre pahare conține Nucis vomicae, semințele unei plante toxice, care, după cum ți-ai dat seama... provoacă transpirație abundentă, febră și... vomă.

Lacoste oftează din toți rărunchii.

- Cât timp durează efectul? Am niște planuri pentru... diseară.

- Mă tem că prestația ta va trebui să mai aștepte. Efectele durează cam o zi.

- Off, tocmai când era să... în fine...

Adulmecă din nou paharele cu un aer pierdut.

- Asta este. O să dau cu banul.

- Lacoste, ai citit cartea despre otrăvuri?

- Ce? Ăă... mda, dar nu cred că am ajuns la capitolul cu... nucis vomicae asta.

- Asta-i în primul capitol.

- Am citit-o de la final. E mai palpitant așa.

- Dacă vrei putem încerca o otravă de la final. Pulvis Cantharid, spre exemplu. Pulbere de gândaci pisați. Efectele pe termen scurt sunt dureri de cap, halucinații și... impotență.

- A, nu nu nu! Să rămânem la nucis vomicae.

- Bun. Hotărăște-te!

Omul chiar vorbește serios!
Vreau să retrag tot ce am spus despre Ildris. Ildris era drăguț și blând ca un miel pe lângă Khalid DeSilva. Acest om, cu adevărat, nu este întreg la cap.

Lacoste ia unul dintre pahare, ridicând din umeri resemnat.

Îl privim înghițind, cu un fel de fascinație înspăimântată.

Nu se întâmplă nimic.

Lacoste ridică din sprâncene încântat.

- Măi să fie! Te pomenești că am nimerit-o! Am nimerit-o, dom' General?

- Da! spune el sec. Ai nimerit otrava, nătărăule!

- Cum? întreabă el vesel. Ah, ai vrut să ne sperii?! Pentru că mă simt foarte bine...

Khalid DeSilva oftează înfrânt.

- Du-te în bancă!

Lacoste plutește vesel spre locul lui, și respirăm ceva mai ușurați. Hai că nu-i chiar atât de rău cum vrea să pară.

- Bun! continuă Generalul, scotocind printre sticluțele cu diverse lichide ciudate. Să trecem mai departe, la... să zicem, la stricnină. Știe cineva ce e stricnina?