LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1

Capitolul 26

- Spune.

- Ai fost vreodată îndrăgostit?

El ridică din sprâncene surprins.

- O! Nu mă așteptam la asta. Nu, nu am fost. Mă rog, trecând peste dragostea față de guvernantă și așa mai departe... nu. N-am fost.

Îmi întind cu grijă alifia pe picior, căutând cea mai bună formulare pentru întrebarea mea.

- Crezi că... hm, crezi că e neapărat necesar să fii îndrăgostit de persoana cu care ai o relație?

El oftează adânc.

- Întrebi persoana greșită, Poppy.

- De ce?

- Pentru că eu mă voi căsători din rațiuni politice. În mod sigur pentru mine nu va fi necesar să mă îndrăgostesc, așa că...

Mă întorc spre el serioasă.

- Asta-i ceva foarte trist, Ildris.

- Mda, nu știu dacă e chiar trist. E mersul lucrurilor, Poppy. Un rege are anumite obligații față de regatul lui.

- Dar tu nu ești încă rege.

- O să fiu. 

- Când?

- Cred că perioada mea de grație se termină la treizeci de ani.

- Atât de repede? Mai ai doar doi ani?! Abia ai ajuns Instructor!

- Știu.

- Cine se va ocupa de Detașamentul Cinci dacă tu pleci?

- Cel mai probabil Aldrich.

- Aldrich DeSilva?!

- Îhîm.

- Are doar douăzeci de ani!

- Nu contează. Aldrich a crescut văzându-l pe taică-său în acțiune, și știe ce are de făcut. Se impune ușor. O să fie un lider bun.

- Mda, poate că ai dreptate.

N-am pus niciodată la îndoială abilitățile de conducător ale lui Aldrich. E cel mai bun recrut din anul nostru, și bănuiesc că îi va călca pe urmele domnului General.

În fine, nu despre Aldrich era vorba.

Îmi termin operațiunea și pun alifia pe noptieră, strecurându-mă în partea mea de pat.

- Și ce-o să faci? îl întreb curioasă. Peste doi ani, vreau să zic. Cu cine o să te însori? Ai vreun plan?

- Nu încă. Vom vedea peste doi ani care dintre regate ne-ar fi cel mai util. Prințese tinere sunt peste tot.

Ăsta chiar e un mod de gândire foarte trist. Îl înțeleg, dar e trist. Nici nu mă mir că Ildris a decis să-și petreacă cei doi ani cât mai departe de Curtea Egarthiei.

El se întoarce spre mine, aranjându-și o pernă sub cap.

- Pe de altă parte, tu nu ești vreo prințesă moștenitoare, Poppy. Tu ai libertatea să te îndrăgostești, și ar fi foarte trist să n-o faci. Care-i treaba cu Bodhi? Îți place de el?

Mă foiesc în așternut agitată.

- Eu, ăă... nu știu ce să zic. E în regulă. E un băiat destul de în regulă.

- Exact asta-i problema, Poppy. N-ar trebui să te mulțumești cu "în regulă". Părinții tăi s-au așteptat zece ani unul pe altul, cred că știi asta. Îmi închipui că-și doresc pentru tine ceva mai mult decât în regulă.