54.

986 48 8
                                    

Locuitorii din San Antonio își ocupau pe rând locurile înainte de începerea rodeo-ului. Fiecare în parte avea prins în piept o fotografie cu chipul lui Humberto Acosta. La intrare exista un mare panou pe care scria cu litere mari "ÎN MEMORIA UNUIA DINTRE CEI MAI MARI OAMENI AI ORAȘULUI".
Marisol privea totul ocupând un loc lângă Octavio, pe cel mai înalt rând. Totul era pentru cel care i-a fost tată și va continua să îi fie și de pe lumea cealaltă.
Din nou Cruz a fost numit reprezentant al moșiei și va concura împotriva celorlalți doritori. De data asta cecul va fi înmânat firmei lui Marisol. Nu are nevoie de acești bani, dar până la urmă evenimentul este organizat în memoria lui Humberto.
Uitându-se la toți oamenii care au venit, Octavio a rămas fascinat de prezența unei persoane neinvitate oficial la eveniment. Și totuși prezența ei nu provoacă nimănui niciun disconfort, poate doar bucurie.
Alejandra se apropia de acesta și moștenitoarea Acosta purtând o rochie lungă, neagră, și având o pălărie de aceeași culoare. Iar chipul ei era plin de emoții.
-Bună ziua, Octavio! Mă bucur să te văd, Marisol!
Când i-a auzit vocea, Marisol a tresărit de pe scaun întrebându-se dacă oare visează. S-a decis să vină la hipodrom cu o oră înainte. Până atunci, Alejandra nu era sigură că ar fi fost decizia bună.
-Ce cauți aici? Am crezut că nu o să îți mai arăți chipul niciodată!
S-a apropiat și mai mult de fata blondă, trecând fără să se uite măcar la Octavio Almonte. A ales să urmeze sfatul lui Caridad și să vină la rodeo pentru a fi alături de Marisol.
-Am venit pentru a te vedea, scumpo! Nu am știut că tatăl tău a pierdut lupta, îmi pare atât de rău!
După acele cuvinte, Marisol nu s-a putut lupta cu dorința de a o îmbrățișa, așa că asta a făcut. A strâns-o tare pe Alejandra în brațe și a început să plângă.
S-a simțit singură de la înmormântare iar acum în sfârșit prietena ei este alături de ea. În plus, știe de la Federico că fata nu a avut cele mai grozave zile.
-Mă bucur că ești aici! Aveam nevoie de tine, Alejandra Fuentes!
Și frumoasa creață o îmbrățișa puternic recunoscând că a greșit. Nu trebuia să se îndepărteze de cai, Cruz, Caridad sau Marisol. Trebuia să stea departe doar de Susana și de fiul său.
Prezentatorul a anunțat începerea competiției și atunci toată lumea a fost nevoită să se așeze. Și să își concentreze atenția pe fiecare călăreț în parte.
Primul concurent a stat pe calul nărăvaș 1 minut, lucru care i-a făcut pe toți să răsufle ușurați. Era cel mai slab din această seară.
Alejandra îi ținea pumnii lui Cruz deși îi era greu să nu se uite speriată în jur după fostul ei iubit și încă posesorul inimii ei. Nu voia să îl vadă deși știa că este imposibil. Este hipodromul lui iar prezența lui este obligatorie.
A venit și rândul lui Cruz să urce pe armăsar și va trebui să reziste mai mult de două minute pentru a câștiga. Dar față de data trecută, pentru el scopul e diferit. Vrea să fie el cel care va aduce cecul în cinstea tatălui fetei de care s-a îndrăgostit.
-Marisol, după rodeo, aș dori să vorbim! Am foarte multe să îți spun!
Alejandra a vrut să vină aici și pentru a regla conturile cu domnișoara Acosta. I-a greșit în timp ce ea a fost mereu minunată.
-Nu ai ce să îmi explici, dar te voi asculta bucuroasă!
Când a aflat că Federico și Alejandra sunt împreună, nu i-a picat bine. Se simțea trădată de cei din jur. Dar nu i-a putut purta ură celei care i-a devenit prietenă. Și dacă se gândește mai bine, nici lui Federico nu îi mai poartă ură.
Mulțimea s-a ridicat în picioare, urlând de fericire când cronometrul indică două minute și treizeci de secunde. Câștigul lui Cruz i-a adus multe zâmbete pe chip fetei blonde.
Octavio s-a îndreptat de unul singur spre mijlocul scenei pentru a anunța câștigătorul și pentru a înmâna cecul. Și pentru a spune câteva cuvinte.
-Fiecare rodeo organizat de moșia mea a fost apreciat de prietenul meu, Humberto. Ne-au legat bogății mai mari decât afacerile. Și anume loialitatea și încrederea. O să ne amintim de el în fiecare zi! Acest eveniment este organizat pentru tine, prietene!
Marisol a început să plângă din nou pentru tatăl său dar era fericită că a fost iubit de atât de multă lume. Era fericită că nu mai simțea singurătatea.
A coborât alergând spre scenă pentru a-i mulțumi personal organizatorului pentru tot ce a făcut. I-a micșorat durerea fără ca măcar să știe că acesta va fi efectul.
Cruz stătea lângă Octavio cu cecul în mână și când a văzut-o pe Marisol alergând și-a imaginat că a venit pentru el și că îi va sări în brațe. Dar aceasta s-a aruncat în brațele lui Octavio șoptind mulțumiri.
-Tatăl tău ar fi foarte mândru de tine, draga mea!
Și-a șters lacrimile pentru că era în văzul tuturor și acum și-a întors privirea către câștigătorul rodeo-ului.
Cruz o privea pătrunzător vrând să o inspire întrutotul.
-Felicitări, Cruz! Ai fost uimitor!
-Laudele tale sunt o onoare pentru mine, domnișoară Acosta!
S-a apropiat de aceasta oferindu-i cecul care va fi folosit pentru firmă și a profitat de apropiere pentru a-i transmite un mesaj. Voia să regleze conturile așa cum a fost sfătuit de patronul lui.
-Te aștept la final în spatele hipodromului! Dacă nu vei veni, îmi vei frânge inima!
Și-a aplecat capul în fața tuturor și a plecat pentru a se schimba.
Marisol a rămas mută în fața acelui mesaj neînțelegând de ce a adăugat ultima parte. El a fost cel care i-a rupt inima prima dată.
Alejandra privea înduioșător acest moment trimițând condoleanțe celui care a murit. Și se întreba de ce Federico nu și-a făcut apariția.
Ceea ce ea nu știa era că moștenitorul Almonte a venit la eveniment. Ba chiar acesta se afla aproape de ea, ocupând un loc mai în spate de aceasta. Doar a privit-o în tot acest timp în tăcere.
Când ochii lui au văzut-o, gloanțe i-au lovit inima neputând să mai respire în mod normal.

Între atracție și urăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum