Între atracție și ură

22.

Federico și Hugo au intrat în birou exprimând două stări diferite: moștenitorul Almonte fierbea de furie în timp ce fratele lui vitreg era foarte relaxat.
Hugo s-a așezat pe scaunul din fața biroului fără vreo invitație, ba chiar el este cel care îl invită pe Federico să se așeze. Dar acesta și-a ocupat locul din spatele biroului, cel al președintelui, alegând să rămână în picioare.
-Nu era necesar să încerci să o faci pe Alejandra să se rușineze. Încerci să mă enervezi?
-Mă amuzi, și deja e a doua oară într-o singură zi. Să te văd sărutându-te cu acea fată a fost ca un desert!
    Îi zâmbea în față victorios dar chiar și Federico știa că dacă ar putea, fiind martor la acel sărut, Hugo i-ar putea face mult rău. Și nu doar lui, cât și Alejandrei.
-Nu e treaba ta ce fac eu! Trebuie să te învăț care îți este locul?
    Tot corpul îi pulsa cu putere atunci când îl privea în ochi pe una dintre cele mai detestabile persoane din viața lui. Federico se străduia să rămână calm pentru a nu arăta cât de mult îl agita cel din fața lui.
-Poate că mie nu trebuie să îmi dai explicații, dar cred că Susana nu ar fi fericită să audă asta! Sau poate că ar trebui să îi spun viitoarei tale soții?
    Federico nu s-a mai putut controla, așa că a lovit biroul cu palma. Hugo nu a tresărit și nici nu a lăsat garda jos, doar a fluierat fiind un alt gest făcut în batjocură.
-Chiar vei apela la orice pentru a îmi face rău? Cât de slab ești?
    Ceea ce îl îngrijora pe bărbat nu era reacția mamei lui sau a tatălui său. Nu voia ca Marisol să fie rănită din cauza lui. Și nici nu voia ca Alejandra să devină noua țintă de lovit a mamei lui.
-Nu ești tu stânca de neclintit Federico Almonte? Ți-e frică de două femei?
    Motivul pentru care venise Hugo la bancă avea legătură cu tatăl lui. A fost trimis drept mesager.
    Dar ceea ce a văzut l-a făcut să uite de scopul lui aici și de ceea ce l-a rugat tatăl său.
-Ești un idiot, mă gândesc la consecințele pe care le va suporta Alejandra! O cunoști pe mama, chiar crezi că o va lăsa în pace?
    În tot acest timp Federico i s-a adresat din picioare iar acum a venit rândul moștenitorului Montoya să facă la fel. Are un avantaj pe care nu îl va pierde atât de ușor.
-Și cine ți-a spus că rănirea ei nu este ceea ce îmi doresc?
    Dar acea discuție care a umplut încăperea de întuneric se va încheia cât de curând. Nu se aștepta ca acele cuvinte să îl transforme într-un vulcan care erupe.
    Federico îl va pune la punct cândva pe cel care îl provocă.
-Nu te răzbuna pe o femeie nevinovată! Te-am văzut cum te holbai la ea, am crezut că te atrage!
-Așa este, recunosc că este o femeie incitantă, dar acum că știu că și tu ești atras de ea, devine mult mai interesant!
    Pumnii încleștați începeau să îl doară și Federico se întreba ce îl oprește de nu îl strânge de gât aici și acum. Ar putea scăpa lumea de o inimă diabolică.
-Stai departe de ea, Hugo! Nu vrei să scoți la iveală tot ce e mai rece din mine!
    Văzându-l pe Federico atât de serios și cu ochii roșii de furie, Hugo a avut parte de o descoperire pe care a așteptat-o dintotdeauna. În sfârșit burlacul familiei Almonte a fost vrăjit de o femeie.
-Amenințările tale nu mă sperie. Din contră, devin mult mai curios să îți aflu partea cea mai rea!
    Federico a avut întotdeauna totul sub controlul lui, imperiul deținut l-au clădit și niciun dușman nu l-a speriat. Este nevoit să renunțe la acei ochi temători pentru a nu arăta slăbiciune.
-În regulă! Atunci dă-i drumul, complotează împotriva mea! Atacă-mă cu tot ce ai!
    Federico și-a încrucișat brațele la piept mimând cel mai potolit chip. Iar Hugo a fost lovit de confuzie deoarece nu se aștepta la acest răspuns din partea lui.
-Vrei să spui că nu îți pasă dacă acea doctoriță o să verse lacrimi la final?
-Încerc să îți spun că de când ne-am cunoscut te străduiești să fii ca mine, să ajungi la nivelul meu. Dar acum sunt sigur că ești fără speranță, Hugo Montoya!
    În urma acestui răspuns, lui Hugo i-a pierit orice zâmbet, orice extaz, orice încredere.
    Acesta este motivul pentru care îl urăște atât de mult pe Federico. Mereu a fost ridicat în slăvi în timp ce el e doar un bogătaș oarecare.
-Dacă îți dorești un război, eu îți voi oferi unul. Dar să nu plângi la final când o să te distrug!
    Era obișnuit cu atacurile ascunse ale tânărului Montoya, era obișnuit să dea piept planurilor răzbunătoare. Dar de data asta, fata care i-a lăsat buzele arzând a fost menționată. Și nu era el când se gândea că angajata lui poate fi rănită în vreun fel.
    Hugo nu i-a răspuns înapoi fiind prins în propria lume și simțind că timpul a fost pierdut destul, Federico s-a așezat pe scaun expirând obosit.
-Și acum dispari din biroul meu, sunt un bărbat important, am un program încărcat!
    Hugo s-a retras lăsând de data asta ca ultimele vorbe să fie spuse de el. Știa că Federico și-a ținut capul drept deși voia să îl trântească de pământ. Era șocat de controlul de care a dat dovadă.
Dar avea de gând să se țină de promisiune și să îl lovească direct în inimă când nu se așteaptă.