Între atracție și ură

26.

Zilele rămase până la petrecere au trecut repede iar ziua de naștere a lui Octavio Almonte a venit deîndată. Nu lipsea nimeni de la petrecere, prietenii, angajații, Susana și noua ei familie, toată lumea era aici.
    Octavio și-a îmbrățișat fiul de mai multe ori când a aflat de surpriza lui. Federico semnifica cea mai importantă avere pentru el.
-Ești în stare să pui lumea la picioare oamenilor pe care îi iubești. Ce am făcut să merit un fiu extraordinar ca tine?
-Ai fost un tată extraordinar, doar nu aș fi devenit un nenorocit care să te gonească din casă, nu?
În funcție de persoanele pe care le-ai întreba, unii ar fi spus că Federico e în stare să fie nedrept cu propriul tată. Se comportă diferit acasă față de cum se comportă în lumea afacerilor.
Cei doi beau împreună povestind diverse ceea ce îl împinge pe Federico să își aducă aminte de copilăria lui.
    Era un băiețel care mereu era aruncat în aer de tatăl lui și care îl gâdila de fiecare dată când era îmbufnat. Și-ar da viața pentru părintele lui.
Îl frământă faptul că mama lui a venit la petrecere cu noul soț și Hugo. Stau pe canapea bârfind pe toată lumea din încăpere în loc să fie lângă sărbătorit.
-Am muncit cât să îmi permit orice și nu am rămas singur lângă această avere, tu încă ești lângă mine!
Dar nu cred că o să pot muri fericit până nu voi vedea că ți-ai întemeiat o familie.
-Nu vorbi de moarte și în niciun caz de nepoți sau căsătorie. Seara aceasta e despre tine și nu ai voie să fii serios!
Octavio râde gros și îl bate pe spate cu palma de câteva ori pe Federico, gest specific bărbaților. Apoi pleacă începând să le mulțumească tuturor pentru prezență.
    Dar acesta nu a rămas singur, în locul tatălui său făcându-și apariția Susana.
-Fiule, acea servitoare stă în centrul tuturor, ba chiar bea din vinul nostru fără eschivare. Nu ar trebui să îi bați obrazul? Cruz și ceilalți stau într-o parte cunoscându-și locul!
Federico și-a întors chipul către femeia menționată dând peste silueta perfectă și rochia vișinie de catifea a Alejandrei.
    De când a pășit în încăpere a rămas fermecat de frumusețea ei.
-Marisol este cea care a invitat-o să bea ceva împreună! Dacă ai o problemă cu asta, poți vorbi direct cu ea!
Bărbatul a remarcat apropierea celor două și nu știe dacă e o veste bună sau una rea. Marisol nu știe de săruturile lor iar Alejandra crede că blonda va fi viitoarea lui soție.
-Foarte bine, dacă nu te interesează de ce spune lumea, voi avea eu grijă de reputația noastră!
Hugo stătea pe canapea, ferit de ochii lumii, savurând scena ce va urma să aibă loc. Susana este enervantă dar îi adaugă puncte atunci când îl distrează.
S-a ferit de lume pentru a ajunge în dreptul celor două fete și imediat a aruncat cu cuvinte în Alejandra.
-Nu îți este rușine să stai aici și să te pierzi prin mulțime? Ești o angajată ieftină, nu una de speța lui Marisol!
Alejandra era șocată că și astăzi va fi nevoită să îndure jignirile acelei vrăjitoare. Ea nu făcuse nimic, doar nu a putut să o refuze pe moștenitoarea Acosta.
    Arată decent și nu a încercat să atragă atenția asupra ei.
-Am primit permisiunea de a participa la petrecere. Nu cred că am greșit purtând o discuție cu domnișoara Marisol!
Marisol a vrut să intervină în apărarea fetei dar nu a putut din cauza vocii Susanei. Tună și fulgeră de parcă a avut loc o crimă.
-Nu, nu ai voie să stai printre cei ca noi și să bei din acest vin! Du-te lângă ceilalți angajați și nu mă enerva!
A răsuflat obosită, gest făcut destul de des în ultima vreme, întrebându-se pentru a o mia oară de ce nu renunță odată. Se lasă batjocorită și nici măcar nu mai e sigură că o face pentru părinții ei.
Susana a etichetat-o pe Alejandra drept un pericol ce trebuie eradicat din cauza răspunsurilor inteligente și capului ridicat.
    Crezând că nu e de ajuns să o umilească, i-a pus o piedică când a trecut pe lângă ea, sperând să o facă una cu podeaua.
Dar Alejandra a reușit să se stabilizeze și să își păstreze postura. A căzut peste masă făcând o greșeală colosală. A dărâmat tortul comandat de Federico.
-Alejandra, ești bine? Te-ai rănit în vreun fel?
Cred că Marisol era singura din încăpere care se gândea la binele fetei. Toți ceilalți erau concentrați pe tortul distrus.
-Nu vă îngrijorați toată lumea, a fost un accident! Din fericire avem destule prăjituri!
Octavio s-a gândit să readucă înapoi atmosfera de petrecere dar nu toată lumea a reintrat în transa lui.
    Federico își mișca maxilarul nervos urând situațiile în care lucrurile nu merg conform planului.
S-a teleportat lângă cele trei femei, Alejandra fiind ajutată de Marisol să își șteargă mâinile.
    Susana râdea pe ascuns, Hugo râdea pe ascuns, numai Cruz și ceilalți angajați aveau fețe crispate.
-Domnișoară Fuentes, însoțeste-mă până afară!
Alejandra se simțea pierdută în acel restaurant și nu putea să își adune gândurile. Nu știa ce ar fi trebui să spună sau să facă. Dar văzând cât de întunecată e privirea lui Federico, știa că nu are încotro, trebuie să iasă afară cu acesta.
A luat-o înaintea lui începând să enumere clipele când a fost un gentleman. Ca atunci când a apărat-o de clientul violent sau când i-a oferit sacoul lui. Voia să își aducă aminte de cele două săruturi miracol.
Atragi ceea ce gândești, nu?