Între atracție și ură

47.

Enrique Montoya s-a trezit dintr-odată cu dorința de a avea măcar un cal la moșia sa, și știind că cei de la ferma Almonte sunt cei mai buni, l-a rugat pe Octavio să îi vândă unul.
Din acest motiv Cruz a ajuns să pașească după porțile înalte ale moșiei Montoya. A fost însărcinat cu aducerea calului.
Le-a oferit angajaților puiul de animal dar acesta nu putea să plece fără să anunțe personal că și-a îndeplinit sarcina. Așa că trecea prin livingul imens cu direcția spre biroul lui Enrique.
Dar când a auzit acel ton răspicat din grădină, s-a apropiat de ușile deschise și și-a ciulit bine urechile.
Era foarte curios ce o făcea pe Susana Aguilar să țipe de la prima oră a dimineții.
-Mă scoți din sărite la cât de nervos ești! E doar un parteneriat, copile!
-Poate că este doar un parteneriat dar ceea ce mă face furios este că din vina fiului tău banca mea are de suferit!
Abia în acest moment Cruz își dă seama că Hugo se află și el pe terasă. Și se pare că amândoi se află sub foc încins. Și motivul este nimeni altul decât propriul său patron.
-E doar vina ta că banca îți este inferioară! Federico e mult mai puternic decât tine și trebuie să accepți asta!
-Nu fi ridicolă, o să le dovedesc tuturor cine e mai puternic de fapt! Ce s-a întâmplat? Acum îl ridici în slăvi pentru că nu mai e împreună cu doctorița?
Cruz ar fi vrut să nu o jignească pe Alejandra cât timp el ascultă această conversație. Este în stare să dea buzna înăuntru și să ducă o luptă cu amândoi.
-Acea fătucă era o slăbiciune pentru el, acum că ea nu mai există, Federico este din nou un rege!
Îl aude pe Hugo pufnind și momentul lui de sub acoperire este totuși periculos. Poate fi prins în orice moment și nu ar avea nicio scuză.
    Bărbatul se gândește că poate ar trebui să își continue drumul spre biroul lui Enrique.
-O să am grijă să mă răzbun! Acest război se va termina doar atunci când o să îi distrug lumea!
-Chiar crezi că ar trebui să mărturisești aceste gânduri în fața mea? Federico este fiul meu până la urmă!
Asta se întreba și Cruz. Cum putea acest bogătaș să spună răutăți despre Federico în fața mamei lui cu atâta nonșalanță?
-Susana, nu cred în iubirea pentru fiul tău! În final, dacă îl prețuiai, nu ai fi pus acel colier sub perna Alejandrei. L-ai lovit pe Almonte unde îl doare cel mai tare!
Credea că și-a imaginat acele cuvinte. Și-a dus mâna la frunte verificând dacă are dureri de cap. S-a uitat în jurul lui pentru a fi sigur că nu visează. Ceea ce a aflat poate provoca mult rău sau mult bine.
Nici nu a mai așteptat răspunsul femeii la afirmația lui Hugo că a dat buzna afară din casă, urcând pe calul lui și călărind cu viteză înapoi spre moșie.
La fermă, Federico s-a simțit epuizat moral după evenimentul cu colierul și azi s-a decis să își ia o zi liberă petrecând timp cu Cisco. Calul era singurul care parcă zâmbea atunci când stăpânul lui și-a petrecut mult timp mângâindu-l.
Chiar și acum Federico se află în grajd, lângă Cisco, pierzându-se cu privirea în părul lui negru ca noaptea.
-Domnule Federico, aici erați, v-am căutat peste tot!
Cruz a verificat fiecare cameră din casă și atunci când Caridad i-a spus că patronul lui este la grajduri, a alergat spre el de parcă viața îi depindea de asta.
-De ce alergi, Cruz? Nu exagera, sunt sigur că nu arde nicăieri!
Federico s-a ridicat de jos, încrucișând brațele și așteptând ca cel din fața lui să vorbească.
    Cruz, pe de altă parte, își cântărea cuvintele în minte.
-Eu..vin de la moșia Montoya. Am aflat ceva dar nu știu dacă sunteți pregătit să suportați vestea!
Acum cu siguranță i-a câștigat atenția pentru că s-a încordat cu tot corpul și brațele i-au căzut pe lângă trup.
-Dacă e vorba de acea scursură, nu mă interesează ce a făcut, o să mă ocup de el definitiv cât de curând!
-Nu, nu este vorba de Hugo! Susana Aguilar din păcate este cea implicată!
-Iisuse, ce a mai pierdut acum femeia asta? Sau cu ce drame se vaită la lume?
Lui Federico nu îi trecea prin minte ca vestea primită să fie una dură, credea că este vorba de ceva penibil, fiind vorba de mama lui, ceea ce va afla îl va zgudui cu siguranță. Pe el, lumea lui și fericirea lui.
-Ea și Hugo nu știau că le ascult conversația. Nu a fost moral ce am făcut, dar altfel ați fi trăit într-o minciună toată viața!
Moștenitorul Almonte a făcut câțiva pași mai aproape de Cruz și atunci acesta și-a dat pălăria jos în semn de respect. Nu a spus-o cu voce tare niciodată dar îl admiră pe cel din fața lui.
-Cruz, spune odată ce ai de spus, urăsc persoanele care trag de timp!
Și dacă asta i s-a cerut, el asta a făcut. A mărturisit cele auzite fără să se oprească.
-Mama dumneavoastră a pus colierul sub perna Alejandrei pentru a vă despărți de ea. Alejandra Fuentes este nevinovată!
Într-o fracțiune de secundă Federico și-a înfipt mâna în cămașa lui Cruz de parcă el este vinovatul. Ochii lui îl ard de parcă a greșit cu ceva de neiertat.
-Ce jocuri încerci să faci? Vrei să mă faci să sufăr pentru că prietena ta a plecat de pe moșie?
-Nu aș face asta niciodată! Eu doar am auzit conversația celor doi. Adevărul crunt este că totul a fost un plan al diabolicei dumneavoastră mame!
Nu s-a putut abține să nu îi acorde femeii adjectivul binemeritat știind că ar putea fi mustrat de șeful lui.
    După acele cuvinte Federico i-a dat drumul și a făcut un pas în față.
-Adică mi-am considerat iubita o hoață pe nedrept? Femeia care m-a născut m-a aruncat în foc fără să clipească?
-Chiar dacă mă veți concedia, trebuie să vă spun asta! Domnule Federico, ești la fel de vinovat! Nu ai crezut-o pe cea care te iubește și o iubești!
Acesta era adevărul. Iar Federico știa asta.
În timp ce Alejandra îl privea cu ochii ei albaștrii cerșind ajutorul lui, el nu a crezut-o. Trebuia să își dea seama că nu mințea. Palma aceea avea o ură imensă în ea.
-Mulțumesc că mi-ai spus, Cruz! Ceea ce mi-ai spus va schimba totul!
A plecat de lângă acesta urcând direct pe Cisco și gonind afară din hambar. Nici măcar nu și-a pus șaua. Nici măcar nu a spus unde se duce.
Cruz a rămas pe loc începând să se roage pentru sufletul șefului său. Să nu se întunece și mai mult.