Între atracție și ură

13.

    Următoarea zi după petrecerea lui nedorită, și-a băut cafeaua de dimineață cu tatăl său care i-a enumerat toate responsabilitățile de astăzi. Dar una dintre acestea l-a readus la viață și totodată l-au răvășit. Nu se aștepta că va fi nevoit să o facă pe șoferul pentru veterinara familiei sale, doar pentru că angajatul lor, Cruz, este liber astăzi.
    Alejandra l-a rugat pe patronul ei să o ducă în San Antonio pentru câteva medicamente dar nu și-a imaginat că va fi condusă de fiul acestuia. Altfel ar fi luat-o la pas riscând să înnopteze pe un câmp din cauza distanței mari.
    Pe drum niciunul dintre pasagerii mașinii nu au scos vreun sunet dar Alejandra stătea ca pe ace pe scaunul din dreapta. Se întreba dacă s-a dat destul cu parfum. Dacă bluza ei este bine călcată. Dacă părul prins o prinde mai bine decât desprins.
    Lângă ea, Federico era înfierbântat din cauza sacoului, fiind prima dată când aerul condiționat nu îi face față. Și acesta se întreba dacă muzica de la radio e pe placul ei. Dacă gulerul cămășii este aranjat potrivit. Dacă ea este încordată stând lângă el.
    Odată ce au ajuns la clinică, el a rămas în spatele ei privind cum comunică cu cealaltă doctoriță.
Modul în care mâinile ei gesticulau și în care buzele i se mișcau păreau cel mai atractiv lucru pentru Federico. Ea reușea să îl atragă cum niciun muritor nu a reușit.
    Alejandra a încercat să uite faptul că este însoțită de un balaur dar umbra din spatele ei îi apăsa umerii cu putere.
Îl ura pentru felul în care a tratat-o, dar inima se panica în preajma lui. O inimă care aleargă când stă lângă altă inimă e semn rău. Și aici ea știa că nu e vorba de ură.
Tânărul moștenitor a plătit tot ceea ce fata a cerut să i se dea dar întoarcerea spre casă va trebui să mai aștepte fiindcă el are alt plan în minte.
    Este prima dată când are ocazia să se plimbe prin oraș cu Alejandra și și-a adus aminte că are o rochie de cumpărat.
-Să intrăm puțin până în magazinul de lângă, te rog!
A fost la conducere mereu, mergând în fața ei, fiind pentru șatenă un alt gest de superioritate.
Merge în fața ei fiind șeful ei, un bărbat ar trebui să meargă în spatele unei femei în semn de protecție și respect.
Când Alejandra a văzut acel magazin în care a pus piciorul de puține ori, ochii ei au prins viață și credea că a ajuns în paradis. Toate acele rochii arată splendid și abia așteaptă să își poată permite una dintre ele.
-Eu voi merge să vizitez un prieten care lucrează în jur. Mă întorc în câteva minute, până atunci, probează ce îți place și alege ceva! Ia cardul meu pentru a putea plăti. Îți sunt dator cu o rochie!
    Ceea ce i-a fost spus întrecea orice încercare a fetei de a își da seama ce caută aici. Nu îi venea să creadă că o pune din nou la încercare exact cum a făcut în seara cinei. Nu dorea să ducă o luptă cu el și astăzi, când vor fi nevoiți să împartă din nou mașina împreună.
-Am spus deja că nu a fost nicio problemă deși mi-ați pătat rochia intenționat. Să plecăm de aici, nu voi alege nicio rochie!
    Federico se aștepta ca acesta să fie răspunsul ei dar de data asta nu este niciun șiretlic la mijloc. 
Mama lui l-a învățat să reacționeze mereu calculat iar la cină a exagerat. Și-a dat seama de asta după ce Caridad i-a făcut o vizită pentru a-l trage de urechi.
-Acesta a fost un ordin, domnișoară Fuentes!
    Alejandra s-a oprit din orice pas pe care îl făcea spre ușă auzind acel ton grav și fiind străpunsă pentru prima dată de ordinele lui. E angajata familiei Almonte, dar are sentimente și o inimă. Ea are sentimente și o inimă față de persoana masculină din încăpere.
-Îți vei cumpăra ceva drăguț pentru că ești o angajată ascultătoare, nu?
    A spus tare și clar că nu încalcă ordinele șefilor ei, iar Federico a știut să profite de mărturisirea ei. Și așa e, dacă a dat un ordin, Alejandra nu poate să nu se conformeze acestuia.
-Aveți dreptate, domnule Almonte! Atunci vă mulțumesc pentru gest și voi cumpăra o rochie pe gustul meu!
    A trecut pe lângă fată zâmbind învingător uitându-se la ceasul de la mână. Îi va lăsa timp câteva minute să aleagă o rochie și să o probeze.
-Vă pot ajuta domnișoară în alegerea unei rochii perfecte! V-ați gândit la o culoare anume?
    Vânzătoarea a privit conversația acestora în tot acest timp crezând că se uită la un film romantic plin de dramă.
-Vreau cele mai scumpe rochii pe care le aveți. Câte una pentru fiecare culoare din curcubeu, vă rog!
    Doar că atunci când Federico se va întoarce va avea parte de o surpriză mare. Pentru că Alejandra s-a decis în sfârșit să riposteze chiar dacă va fi dată afară. Se uită la cardul de credit din mâna sa cu cei mai răzbunători ochi.
    Probând fiecare rochie în parte, și-a complimentat frumusețea. Acum înțelege de ce toate șotiile și fiicele bogătașilor arată atât de strălucitor. Haina nu îl face pe om, dar nu ai cum să nu apreciezi frumusețea fizică când o vezi.
    Vânzătoarea i-a calculat totalul rochiilor și a ajutat-o să le împacheteze pe toate pentru a fi ușor de transportat până la mașină. Și la final a plătit cu cardul care i-a fost înmânat.
    Neștiind ce îl așteaptă, Federico pășește înapoi în magazin stând la taclale cu o cunoștință în tot acest timp. Și a venit momentul mult așteptat de Alejandra, reacția lui.
-Ai rezolvat? Putem merge acasă acum?
    Vânzătoarea a decis să răspundă în locul fetei deoarece suma pe care a vândut-o doar cu o singură femeie o vindea de obicei cu șapte femei.
-Domnișoara și-a ales cele mai frumoase rochii! Uitați bonul și vă mulțumesc mult că ați venit la noi!
    Federico începea să se simtă nesigur auzind acel cuvânt la plural, și anume "rochii", iar când s-a uitat pe bonul primit, a străpuns-o cu privirea pe Alejandra.
-E o glumă, nu? E un bon fals sau ce?
    Acum e rândul ei să zâmbească învingător dar pe interior. Bărbatului din fața ei a decis să îi arate una dintre cele mai inocente priviri.
-Ați spus să aleg ce îmi place. Din păcate nu m-am putut decide la o singură rochie, de aceea le-am cumpărat pe toate!
-Ai cumpărat rochii de 150.000 de dolari? Tu ai habar ce înseamnă de fapt această sumă?
    Alejandra s-a apropiat de acesta și și-a așezat mâna pe brațul său. Atingerea l-a electrocutat pe Federico și dintr-odată aerul i s-a oprit.
-Nu m-am gândit că această sumă va fi o problemă pentru moștenitorul moșiei Almonte. Îmi cer scuze dacă v-am creat probleme!
    Din micile conflicte, bărbatul a înțeles cum joacă Alejandra. A ajuns în punctul de a știi cum gândește dar nu credea că va merge atât de departe.
Scopul lui de data asta a fost unul nobil, dar antecedentele i-au pus credința șatenei la încercare.
-Mă bucur că te-am putut răsfăța! Nu îți face griji, nu voi rămâne falit după cumpărarea unor rochii!
    A ieșit primul din magazin expirând nervi și frustrare. Suma pierdută va lăsa o gaură neagră dar recunoaște că a fost o mișcare inteligentă.
E singurul om viu care îi râde în față și nu o distruge. E singura femeie care l-a transformat într-un bărbat pierdut în propriile acțiuni și gânduri.
    Alejandra a început să îl urmeze zicându-și cu tărie că nu va regreta ceea ce a făcut chiar dacă mâine va pleca de la moșia Almonte.