Bound Runaways || JJK

Capitolul 19

- Ce vrei sa spui? Întreabă baiatul socat si confuz. De fiecare data ai spus ca tu ai fost si acum spui ca nu?

- Vorbesc serios. Când ajunsem eu el era deja mort. Spune ea, Jungkook încruntându-se. Am luat vina asupra mea, dar criminalul e altcineva. Spune ea, Jungkook privind-o

- Și cine e atunci?

- Tatăl meu l-a omorât. Spune ea coborându-și privirea, lacrimile deja incepand sa se adune in colturile ochilor

Încerca să își abtina cat de mult putea lacrimile, dar era peste puterile ei, si stia ca baiatul astepta o explicație si nu mai putea da inapoi

- Nu stiu cum au decurs lucrurile dupa moartea mamei noastre, dar din cauza ca nu îmi amintesc mai nimic am considerat-o pe mama vitregă ca mama mea. De când a murit si ea totul e altfel, totul. Nu se supăra niciodata pe noi, de asta tata ne spunea mereu ca atunci când ne vom certa, doar să ieșim și să plecăm oriunde vedem cu ochii, dar să ne întoarcem mereu acasă, pentru că familia te va ierta mereu

Cu câteva săptămâni înainte de a se întâmpla crima Hye Jin se certase rău cu tatal ei, asa că pentru a nu face sau spune lucruri nedorite din cauza nervilor si pe care avea sa le regrete a ieșit din casă și a plecat

Timp de 3 săptămâni a stat prin saune sau spălătorii pentru haine publice, iar după ce s-a mai gândit la cearta cu tatal ei se decise să se întoarcă acasă și să discute mai calm cu el, dar când ajunse acasă nu era nimeni acolo

După ce îi căutase pe amândoi în toata casa, apăruse și Hye Rin, vorbea la telefon și plângea

A întrebat-o ce avea de plângea isteric, dar de la șoc nu putea vorbi, așa că începuse să vorbească Hye Jin cu barbatul, atunci el îi spuse că a omorât din greșeală un copil

Înghețase, era de-a dreptul șocată

Ii spuse lui Hye Rin ca orice s-ar întâmpla să nu o caute și să-și continue treburile ca si cum nu stia nimic, apoi o luase spre depozitul unde se întâmplase crima, iar când ajunse puștiul era deja pe jos mort, tatăl baiatului nu era, iar tatăl fetei stătea lângă puști și apăsa cu mâinile pe rana deschisă facuta chiar de el

Îi spuse să se spele pe mâini de sânge în lac și să fugă, însa nu a vrut la început, de nervi si strigând la acesta, numai atunci  ascultând-o, cu motivul ca fata ajungea să îl remege de părinte, Hye Jin râzând singură de amenințarea ei

Șterse cuțitul de amprentele bărbatului, apoi  puse ceva sânge pe el cu mâinile ei ca dovadă că ea a făcut-o, apoi îl târâse pe puștan până în lac, acolo am aruncand și cuțitul și ce mai era pe acolo, urmând ca Hye Jin sa dea sa fugă, insa in acel moment ajunse Jungkook si ceilalți polițisti

Nu ii spunea nimic, doar statea si se uita intr-un punct fix

Nu stia ce avea sa faca de acum incolo, nevinovatia ei trebuia demonstrata, intrucat pana acum toti stiau ca ea era vinovata

Luand cateva înghițituri mari direct din pahar, puse paharul pe măsuta dintre șezlonguri apoi isi puse mana pe frunte, Hye Jin întorcându-și capul spre el

Lăsându-și si ea picioarele pe pământ, Hye Jin isi puse si ea paharul ei langa cel al baiatului, urmand sa-si puna mainile peste cele ale lui Jungkook

- Imi pare rau, dar macar atat puteam face pentru tata, trebuia sa o fac. Nu avea sa reziste in inchisoare, bautura l-a adus intr-o stare deplorabila si nu-l puteam lasa pe el vinovat. In ultimul timp delira si era paranoic. Te rog înțelege-mă. Spune fata, vocea sa tremurand

Ridicându-și capul, Jungkook vazuse ochii fetei înlăcrimați, iar mainile sale tremurau usor si i le strângea pe ale lui in speranta ca putea sa mascheze tremuratul mainilor sale

Îi era frica, putea vedea asta in ochii ei

- Jungkook, te implor, dă-mi crezare. Nu am avut de ales si nici nu vroiam sa ma gandesc de 2 ori. Asta as fi facut fara nici o discutie. Te implor, ințelege-ma. Spune fata suspinand, insa iși lasase capul in jos si daduse drumul lacrimilor si suspinelor cand vazu ca baiatul nu reactiona in niciun fel

Înghițind in sec, baiatul isi puse incet mana pe ceafa fetei, trăgând-o mai aproape, ajungând sa o sarute in creștetul capului

- Vom rezolva noi cumva. Spune Jungkook, chiar daca nu ii venea absolut nicio idee