După 15 minute de mers în continuu, Hye Jin se oprise în loc și își trase mâna stângă, oprindu-l și pe băiat
- Ce ai?
- Eu de aici nu mai merg. Spune ea așezându-se pe un copac căzut
- Ba mergi, hai, sus. Spune el trăgând cum mâna dreaptă, fata negànd din cap
- Fii serios, mergem întruna de aproape 1 oră. Vreau apă, sunt obosită. Tu măcar ai dormit acasă săptămâna asta, nu vrei să stii cum e în celulă cu toți guralivii, violatori si care nu stiu ce e ăla duș. Spune ea serioasă, urmând să-i tragă mâna stângă și să-l așeze și pe băiat pe copac, acesta oftând. Dacă nu avem apă sau mâncare, măcar să ne odihnim. Continuă ea, Jungkook începând să privească în jur
- Dacă țin minte bine, este un izvor cu apă în apropiere. Spune el încă privind în jur, parcă căutând ceva
- Serios? Unde? Și ce cauți?
- Ce caut am găsit. Spune el privind țintă în partea dreaptă, fata întorcându-și și ea capul și văzând o stâncă mai îndepărtare de ei
- Oh mamă, iar trebuie sa mergem. Dar hai, nu am răbdare să beau apă. Spune ea ridicându-se, băiatul privind-o. Ce e? Haide odată. Trage ea de cătușe, până îl ridică de pe copac
Ajunși la stâncă, băiatul iar începu să privească în jur
- Sigur știi că e prin apropiere?
- Da mă, da. Si taci odată, mi-ai făcut capul dobă. Gesticulează el, fata abținându-se din răsputeri să nu râdă
- Doamne ia-mă, am ieșit din iadul ăla si am înviat, la naiba. Spune ea râzând, băiatul acoperindu-i gura cu mâna, aceasta încruntându-se
- Mă lași puțin fără vocea ta de prepeliță? Întreabă el serios, fata dându-și ochii peste cap și îndepărtându-i mâna
- Spune pe unde s-o luăm. Spune ea, băiatul privind puțin în jur, apoi începuse să o tragă pe fată după el, ajungând după puțin timp la izvorul de care vorbea
La vederea acestuia, fata scoțese un sunet de mirare si bucurie, urmând să se repezească spre sursa de apă și să lase să curgă în palmele ei apă cât să i se umple căușul, apoi bea, repetând acțiunea de câteva ori bune la rând
Spălându-se puțin și pe față, fata își ridicase capul spre cer, băiatul privind-o cu sprâncenele puțin ridicate
- Nu te uita așa la mine, nu ai idee de când visez să simt puțină apă pe față. Spune ea făcându-și vânt
- O săptămână. Spune el
- O săptămână! Vrei să spui că asta e puțin? De fapt 1 lună dar ce mai contează? Murmură cea ultima propoziție
Băiatul își dăduse și el ochii peste cap, urmând ca fata să dea să se ridice, dar uitase din nou de cătușe, iar așa băiatul o trase înapoi când vru să ia și el apă să bea, dar o trase puțin prea tare, fata ajungând în apa ce se aduna în groapă înainte de a se scurge
Jungkook o privea șocat, Hye Jin ridicându-se repede din apă pentru a nu uda și părțile din haine ce au fost neatinse de apă, dar degeaba, era aproape toată leoarcă pe spate
O pufnise râzul, nici ea nu știa de ce, băiatul privind-o la fel de amuzat
- Te-ai udat tare? Întreabă Jungkook abținându-se cu greu să nu râdă
- Da' ia spune-mi tu! Spune ea sarcastică și întorcându-se cu spatele la el, acesta pornind un râs colorat
- Scuze. Spune el
YOU ARE READING
Bound Runaways || JJK
FanfictionCând destinul îi aduce față-n față pe un detectiv specializat în criminalistică și o puștoaică plecată de acasă, încercând să fugă cât mai departe de orașul natal, din cauza unei acuzații pe nedrept, va ajunge să fie înțeleasă măcar de o persoană?