Bound Runaways || JJK

Capitolul 8

Înnoptându-se cu ceva timp în urmă, băiatul își verificase ceasul de pe mână, acesta indicând ora 2 si câteva minute

Ridicându-și ochii către fata ce dormea liniștită pe bancă, își puse și el brațele una peste alta, iar capul și-l lăsase peste mâini, pentru a-i analiza mai mult fața

Își ridicase degetul mic al mâinii de de-asupra, pentru a si-l plimba în unele zone ale feței lui Hye Jin

După câteva secunde, aceasta începuse să dea din cap din cauza că simțea că o gădilă ceva, trezindu-se într-un final

Deschizând ochii, dăduse de ochii băiatului, fața acestuia fiind puțin prea aproape pentru ea, ceea ce o făcuse să tresară pocnindu-l pe băiat, însă își puse mâna la gură când își dădu seama de ce făcuse

- Ești nebună. Murmură el cu mâna la gură

- Păi cine doamne iartă-mă se pune așa si se asteapta ca persoana să reactioneze calm?! Se revoltă ea, urmând să-și pună mâna la frunte din cauza nervilor pentru a se calma

Dându-se jos de pe bancă, venise în fața băiatului ce stătea spre fereastră și se lăsase jos, apucându-l încet de mâini, semn că vroia să i le îndepărteze

- Lasă-mă să mă uit. Spune ea, băiatul lăsând-o pe fată să-i îndepărteze încet mâinile, acesta fiind încă nervos și punându-și coatele pe genunchi

Iar fata, îi lăsase mâinile băiatului și îi apucă fața în palme, atingându-i încet zgârietura ce i-o făcuse pe obrazul stâng

- Îmi pare rău. Spune Hye Jin cu părere de rău în glas, ochii săi ridicându-se către ai lui

- Să-ți pară. Spune el serios, Hye Jin mușcându-și obrazul pe interior. Putem să mergem, e ora două. Continuă el ridicându-se de pe scaun, fata urmându-l, acesta începând să o tragă pe Hye Jin pe hol

Mărind puțin pasul, fata nu mai era târâită de băiat, ci era în fața lui, ceea ce îl făcuse să se oprească

- Ascultă, îmi pare rău, dar fii serios și tu, cum să te pui așa în fața mea și să te aștepți că o sa reactionez normal?! Spune fata cu un ton puțin ridicat, băiatul oftând

Nu îi răspunse, ci doar o întoarse și își puse brațul pe umerii ei, mâna ei stângă și totodată cea în cătușe ajungând atârnată de umăr, fata privindu-l în sus pe băiat din mers

- De acum o să stiu. Spune el ridicând din umeri

- Trebuia să știi încă din padure atunci când ai încasat acel pumn. Spune ea

- A fost diferit, am crezut că chiar ai murit. Spune el, fata dându-și ochii peste cap. Dar la dracu ce putere ai. Cu puțin antrenament chiar poti ameți pe cineva cu doar un pumn. Spune el pe un ton mirat, fata doar ridicând din sprâncene

Ajungând la un telefon public, băiatul introduse monedele pe care le găsise prin cancelaria școlii, norocul ținând cu ei

A așteptat doar câteva bipuri, apoi auzi cum se răspunse la celălalt capăt al firului, băiatul mărindu-și ochii

- Alo. Spune băiatul de la capătul firului oftând

- Jung hyun, dormeai? Întreabă el încet pentru a nu se auzi prea tare prin cartier, iar la auzul vocii băiatului, fratele acestuia încremeni

- Jungkook? Tu ești? Ești bine? Întreabă el agitat, Jungkook răsuflând ușurat

După o discuție de încă câteva secunde, Jung hyun spuse că se pornea imediat acolo unde îi spuse Jungkook, însă acesta nu ii spuse și de Hye Jin