Bound Runaways || JJK

Capitolul 4

- Fir-ar, mașina nu mai are benzină. Spune Jungkook

- Nu mai este mult până la celălalt capăt al podului, poți opri aiçi și alergăm mai departe. Spune fata

- Fie. Spune Jungkook oprind mașina pe marginea podului, apoi deschide portiera, vrând să iasă, însă fusese oprit de către fată ce își trase mâna stângă, astfel trăgându-i și el mâna draptă cu ajutorul cătușelor

- Eu cum cobor? Spune ea sarcastic, Jungkook dându-și ochii peste cap

Luând-o de brațe, o trase pe locul șoferului, apoi coborâse din mașină, urmând ca și Jungkook să coboare și să închidă portiera, urmând să înceapă să fugă pe marginea drumului

Din mers Hye Jin aruncase în râu dispozitivul de urmărire, pentru a fi siguri că nu puteau fi urmăriți

În timp ce alergau, Jungkook spuse că nu departe de acolo era o pădure, asa că stabilise să se îndrepre într-acolo

Ajungând și la marginea podului, intraseră direct într-o piață, oamenii umblând în stânga și în dreapta cu diferite plase în mână

- Acum? Nu am mai fost pe-aici, nu stiu pe unde s-o luăm ca să ajungem mai repede în padure. Spune Hye Jin privind prin jur

- Serios? Mai alegi pe unde să mergi acum? Hai, mișcă. Spune el începând să o tragă prin piață

Oprindu-se lângă o tarabă cu haine și accesorii, fata văzu chipiuri

Se apropiase destul de mult de acestea, luând 2 chipiuri, iar pe lângă acesta înșfăcând și un prosop

- Acum poți fugi cât te țin picioarele. Spune ea întinzându-i unul dintre chipiuri, băiatul luându-l după ce o privise ciudat

Începând să fugă în timp ce și le puneau pe rând din cauza cătușelor, Jungkook luase prosopul și încerca să-l lege în jurul încheieturilor lor legate, pentru a nu lăsa cătușele la vedere

Ieșind și din piață, cei 2 intrase pe o alee, pe unde continuau să fugă, făcând doar mici pauze în care mergeau la pas grăbit

- Mai avem mult? Întreba fata, nu mai putea alerga

- Nu. În jur de 1 kilometru. Spune el, fata privindu-l cu ochi măriți

- Și asta nu e mult, da? Nu, normal că nu. Cine vorbește. Spune ea încercând să-i joace la nervi băiatului, acesta doar dându-și ochii peste cap

După câteva minute în care au alergat, au ajuns și în pădurea de care vorbise băiatul, motiv pentru care acesta a spus că puteau să se oprească din alergat, dar nu din mersul la pas rapid, astfel ajungând în mijlocul pădurii

- Am mers destul, serios. Tu nu ai nevoie să-ți tragi puțin sufletul? Spune ea făcându-și vânt cu mâna

- Hai încă puțin, da? Doar puțin

- Asta spui deja de 5 de minute. Spune ea, Jungkook închizându-și ochii nervos

- Dar ia stai, mă tutuiești? Își ridică acesta o sprânceană

- Am mai bine de jumătate de oră de când te tutuiesc, si tu abia acum mă auzi? Spune ea amuzată

- Da, dacă încerc să fugim cât mai departe! Spune el, Hye Jin dregându-și vocea și ridicându-și mâna în cătușe, astfel ridicându-i-o și pe a lui

- Atunci desfă-le. Spune ea făcând referire la cătușe

- Ce? Râse el scurt

- Desfă cătușele! Asa o să o luăm amândoi pe drumuri opuse, amândoi o să fim în libertate, și vei putea să-ți faci griji doar pentru tine. Spune ea serioasă, Jungkook începând să râdă

- Nu las un criminal în libertate, indiferent de situație. Devine el serios

- Din nou: Cine vorbeste! Spune ea ridicând vocea

- Nu am făcut eu crima, nu sunt eu criminalul!

- Sigur, sigur. Dă aceasta din cap cu mâna liberă în șold. Nici eu nu sunt corigentă la aproape toate materiile de la școală. Continuă ea dând din umeri, apoi continuă să meargă, trăgându-l și pe Jungkook după ea

- Yaa! Am spus că nu am fost eu!! Strigă el

- Bine. Se opreste ea

- Ce?

- Bine, nu ai fost tu, fericit?

- Chiar nu am omorât-o eu!

- Și te cred! Asta pentru că se vede după tine că nu poți să atingi fetele măcar cu un deget. Spune ea la mișto și rânjind

- Ya

- Ce? Vorbesc serios, si pun pariu că sunt de 100 de ori mai rea decât tine și toată echipa ta la un loc. Spune ea cu nasul pe sus, Jungkook pufnind nervos

- Nu te lega de echipa mea. Spune el serios

- De ce nu? Te-am rănit? Sunt ca familia ta? Pune ea buza pe dos și face ochi de cățeluș

- Nu schimba subiectul, în comparație cu tine, eu chiar nu am omorâ-- Începu el serios, însă se oprise când palma lui Hye Jin i se făcu simțită pe obraz, Jungkook încleștându-și maxilarul nervos, apoi își întoarse capul spre ea. Ai înnebunit?

- De ce? Că te-am pălmuit?

- Ești nebună?! Țipă el dintr-odată apucând-o brutal de mână și scoțându-și arma de la spate. Nu am făcut-o până acum, dar sunt în stare să o fac dacă mă mai enervezi mult. Spune el nervos și privindu-se adânc în ochi

- Atunci trage. Spune ea simplu

- Cum? Pufnise Jungkook amuzat

- De ce? Nu poți? Ai spus că ești în stare dacă te enervez destul. Trage, hai! Spune ea încercând să-l provoace

- Tu nu ai nici măcar puțină frică, nu? Rânjește el

- Mă crezi proastă? Primul spațiu din arma polițiștilor este mereu gol!

- Am apăsat deja odată pe trăgaci. Spune el

- Serios? Ia verifică. Spune ea

Jungkook verificase, urmând să-și încleșteze din nou maxilarul, puștoaica avuse dreptate, deși fusese sigur că apăsase deja odată pe trăgaci

- Asta a fost în primul rând. În al doilea rând... Spune ea, urmând să-și ridice mâna arătându-i palma, în aceasta fiind un țânțar zdrobit, băiatul mărindu-și ochii. A fost doar un țânțar, scăpatule. Spune ea simplu, ca mai apoi să-și  șteargă palma de scoarța unui copac și să continue să meargă, trăgându-l pe băiat după ea

- Bine, uite cum facem. O ajunge Jungkook din urmă

- Uimește-mă

- Desfac cătușele, dar nu fugi. Spune el serios

- Da, domnule detectiv. Spune ea formal  si pe un ton plictisit, băiatul privind-o cu o față de "ești serioasă?", tăcerea acestuia făcănd-o să-l privească. Domnule Jeon? Încearcă ea din nou, băiatul păstrându-și expresia. Domnule detectiv Jeon? Încearcă ea iar, băiatul dându-și ochii peste cap

Băgase mâna în buzunarul interior al gecii în căutarea cheii, însă nu o găsi, așa că se mută la celălalt buzunar interior, astfel verificând fiecare buzunar pe care îl avea, însă nici urmă de cheie

- Glumești cu mine? Spune-mi te rog că da. Spune ea închizându-și ochii pentru 2 secunde, încercând să nu se enerveze, băiatul dând negativ din cap. Ai pierdut cheia. Doamne, ai pierdut cheia. Serios?!

- O vezi cumva în mână la mine?!

- Nu țipa la mine, ești vinovat! Se revoltă ea

- Dar nu are cum să o fi pierdut!

- Atunci unde e? Își pune Hye Jin mâna în șold

- Da, atunci am pierdut-o. Gesticulează acesta, urmând să înjure printre dinți

- Cum dracu să pierzi ceva atât de important?! Începu ea să-și descarce mervii cu voce tare, continuând să meargă înainte, aia fiind singura direcție în care aveau să o ia până ce ieșeau din pădure