GREEN FLAME

CAPITOLUL 36

WILLIAM

— Nu.

— Te întorci înapoi, chiar acum!

Însă nu-l m-ai ascult de data asta. M-am saturat să fac mereu ce vrea el. E decizia mea, eu aleg ce fac cu viața mea.

— William, nu te juca cu mine.

— De ce nu-ți vezi de treburile tale? Nu mă poți despărții de ea.

— Ea, te trage în jos! N-ai nevoie de o fată de la țară!

— Nu e de la țară, e din Kasington!

— Nu-mi pasă, dar cu ea în casa mea, să nu te văd!

— Okey.

Și închid apelul.

Măresc viteza și fac cotitură la o stradă din dreapta oprind mașina lui Rafael lângă un magazin de bijuterii.

E ora patru și sper că încă e deschis. Intru înăuntru observând încă vreo câțiva clienți. Bătrânelul care stă după tejgheaua de sticlă unde sunt aranjate frumos niște coliere și cercei, mă observă și întreabă:

— Vă pot ajuta domnule?

— Da. Am nevoie să-mi arătați ce aveți din lănțișoare.

Bătrânul iese de după tejghea și îmi face semn să-l urmez. Mă uit în jur văzând diferite lucruri de valoare. Știam că Jenna nu punea accent pe lucruri pompoase, ei îi placea simplitatea.

— Avem de la mici la mari...

— Mici. Vreau ceva simplu.

Bătrânelul deschide un dulap și mă lasă să aleg ce-mi place. Caut ceva care să o reprezinte pe Jenna. Găsesc un colier în formă de cerculețe cu o piatră roșie în mijloc, însă nu-i tocmai ce vreau eu. Mă m-ai uit și la alte modele și unul îmi atrage atenția. O flacără metalica mica cu cerculețe verzi pe ea.

— Pe ăsta îl vreau!

Zic eu arătând spre colierul în formă de flacără.

— Sigur. 37 de dolari.

Super. Plătesc suma cerută și aștept să mi-l pună într-o cutiuță neagră drăguță cu fundiță albă.

Zâmbesc când îl i-au și îi mulțumesc ieșind din magazin. Pun cutiuța în buzunar și pornesc m-ai departe la drum.

☄. *. ⋆

Mă uit încă o dată la adresa trimisă de Jenna și conform mesajului ei, casa ei, se află chiar după colț. Parchez mașina cu o stradă m-ai în spate și când ies, mă asigur că arăt bine. Îmi aranjez cămașa, apoi îmi scot telefonul tastând:

Eu: Crezi că ai putea ieși puțin până afară?

Aștept să-mi răspundă. Trec vreo trei minute apoi primesc răspunsul ei.

Jenna: De ce?

Eu: N-ai să crezi ce e pe cer!