GREEN FLAME

CAPITOLUL 6

WILLIAM

Daaa... sunt un geniu. Am vorbit cu Jenna, și nu că m-aș umfla în pene, dar... i-am și atins mâna. Are o pile fină și mă întreb cât de moale e și în alte părți. Dar nu ăsta e premiul cel mare, să-i mutra indignată al lui Jake e ca un trofeu pentru mine, pentru că m-a văzut când Jenna, a râs la glumele mele.

Și pe bune, că nu glumesc, asta face ca planul meu să meargă din ce în ce m-ai bine. Pentru că acum, la focul de tabără unde stăm toți și bolborosim între noi, și m-ai ascultăm cum instructorul Fitz — tatăl Jennei, vestea asta m-a dat pe spate — ne povestește despre vremea lui când era în armată.

Eu pe de altă parte, mă uit la focul ce se vede m-ai departe de noi unde stă Jenna cu juniorii. Mi-e așa ciudă pe puștii aia care primesc îmbrățișări de la ea și au ocazia să-și lase capul pe sânii ei.

— ... și l-am văzut, era acolo, tita m-ai ursul feroce. Se ridicase în două labe și dă să sară pe mine...

De geaba se chinuia Fitz, că nimeni nu-l asculta, m-ai puțin vreo doi trei tipi care păreau chiar interesați de ce zicea.

—... l-am alungat cât ai clipi. Am fost pus ca lider de armată în 1889, când nevasta mea era însărcinată cu fiică-mea!

Da... fiică-sa. Fiică-sa care acum împarte bezele și se apleacă să ia pachețele de jos. Mmm... păcat că nu-i cu fundul spre mine.

— Știu ce vrei să faci labagiule...

Mă trezesc cu cap de gâscă lângă mine. Stă în picioare și clar Las fi luat la mișto pentru tricoul ăla ridicol cu o rață care poartă mănuși de box, dar îmi amintesc că și eu am unul la fel pe mine.

— ... să nu crezi că nu mi-am dat seama!

— Ce anume? Că-ți trebuie o programare la salon? Ți-ar prinde bine să-ți de-a jos masca asta urâtă...

Mă prefac surprins.

— ...o stai...uitasem, aia e fața ta!

Și mă hlizesc. Era clar că îl călcam pe nervi, și asta era foarte satisfăcător pentru mine.

— Parcă m-aș uita în oglindă.

— Cred că a crăpat! Zi ce vrei bulangiule, n-am timp de discuții ieftine!

— Știu că o pândești pe Jenna, și doar pentru că și vorbit cu ea, nu înseamnă că o să-ți pice în brațe!

Oh Doamne, câtă dramă. Din fericire, am m-ai mult creier de cât crede tipul ăsta așa că, tot ce fac este să ridic din umeri și să desenez pe pământ cu un băț, în timp ce zic:

— Bine.

Jake ridică o sprânceană nedumerit, apoi pufnește. Era clar că acum credea că mi-a dat-o pe șleau, însă nu era deloc așa. Să văd doar cum o să o cucerească pe Jenna cu atitudinea asta de vagabond.

—...baaam! L-am pus la pământ în doar câteva secunde. Tipul era dur, dar nu era decât un papă lapte cu gura mare.

Mersi Fitz, o descriere minunată pentru Jake.

Nu mă distrez absolut de loc. Tot ce am făcut azi a fost să stau pe buturugi și să fac flotări la adresa urletelor lui Fitz. Singura mea parte bună din toate astea, a fost să o fac pe Jenna să râdă.