GREEN FLAME

CAPITOLUL 30

JENNA

— Simți-ți arta copii. Nuanța de verde care vă inspiră acest copac!

Încerc eu să mă prefac că vorbesc artistic arătând spre mini copăcelul pe care l-am pus pe masă doar ca copii să fie fascinați.

Am scos nouă molberte afară și le-am dat la fiecare pensule și acuarele. Firește, nu-s cele m-ai perfecte desene, însă clar vor rămâne în archiva taberei.

— Câte nuanțe de verde să pun?

Întreabă micuța Daisy ținând o paletă albă în mână.

— Câte dorești scumpo, doar să fie verde!

— Bine domnișoara Jenna.

Vai ce scumpici sunt. Trebuie să cumpăr berete și șorțuri.

• De notat: berete și șorțuri.

Copii pictează fericiți în timp ce eu mă uit la fiecare desen încuranjându-i. Pictez și eu — bineânțeles — alături de ei.

— Așa e bine?

Întreabă Iris.

— Uitați-vă la mine!

— Mă uit, mă uit!

Zic eu râzând.

Mă aplec puțin spre desenul lui Iris. E mai mult un copac șchiop, dar e drăguț.

— Îmi place foarte mult! Bravo!

Ea zâmbește și continuă m-ai departe să de-a cu pensula pe foaie.

Ceva îmi atrage atenția la intrarea spre tabără. Mânjesc ochii și pare că e o mașină. Nu țin minte să fi chemat pe cineva, s-au poate că tata avea vreo legătură? În orice caz, mă răsucesc spre copii spunând:

— Revin în cinci minute, când mă întorc, vreau să văd ce-i m-ai frumoși copăcei, ok?

— DAAAA!

Exclamă ei.

Plec rapid spre intrarea în tabără observând doi bărbați. Unul e înalt și zdravăn, zici că-i în rol de bodyguard, și are chelie, pe când celălalt e la fel de înalt cu părul blond ușurel încărunțit. Poartă costume, și mă gândesc că poate sunt de la verificări.

— Bună ziua domnilor, aveți nevoie de ceva?

— Bărbatul în costum negru și cu păr blond îmi aruncă o privire ceva de genul: cine-i fetișcana asta? Trece direct la subiect:

— Unde-i proprietarul?

— Doriți să discutați cu el?

— Da!

Nu-mi zice m-ai mult, așa că îmi scot telefonul.

— O clipă vă rog! Puteți intra și să așteptați pe scaune!

— Nu mă așez pe niște lemne cu cine știe ce paraziți!