CAPITOLUL 31

245 25 5
                                    

WILLIAM

De ce?

De ce îmi face asta?

Mă uit la tatăl meu, și la felul în care o privește pe iubita mea. Îmi vine să urlu la cât de deranjat mă simt. Și poate să zică orice, că refuz, dar refuz să o părăsesc.

— Ști, aveam un moment aici. Ți-am spus,ai bătut drum aiurea!

Tata râde gutural.

— Nu mă subestima William.

Îmi dau ochii peste cap și o i-au pe Jenna de mână. Încă tace îmbujorată uitându-se la tata.

— Nu-ți face griji, nu are ce să-mi facă.

O asigur eu pe Jenna.

Tata ridică o sprânceană.

— Biiineee... și să înțeleg că tot n-ai de gând să-ți miști curu în mașină?

— Da!

Tata îmi întoarce spatele spunând:

— Atunci... închid tabăra!

De cum aude cuvintele lui, Jenna face ochii mari și îmi pune mâna pe umăr.

— Nu! Nu! Will...nu!

Îi i-au mâna în palma mea spunând:

— Jur că nu-l las să facă asta, nu-ți face griji!

Deși... taică-miu ar face-o , știu bine.  Iar eu știam soluția cu care să-l opresc, doar că, o s-o rănească pe Jenna.

— Te implor... nu-l lăsa să închidă tabăra...aici e... casa mea! Este totul pentru mine...

Lacrimile încep să-i curgă pe obraji iar eu o trag la piept.

— Nu o s-o facă. Crede-mă!

Și știam că... dacă există vreo șansă ca tabăra să nu se închidă, pe mine o să mă doară și m-ai tare!

Îi șterg lacrimile.

— Mă ocup eu.

Nu cred că există ceva m-ai dureros decât privirea ei îndurerată, care îmi sfâșie sufletul.

— Păstrează pozele... și ori de câte ori ți-e dor de mine...doar uită-te la ele și zâmbește. Pentru că, atunci când zâmbești... zâmbesc și eu.

Jenna închide ochii și deși credeam că vorbele mele o vor calma, ea îmi cuprinde gâtul și izbucnește în lacrimi. Lacrimi amare, care mă distrug pe interior.

— Nu vreau să pleci...nu...nu acum!

— Nici eu nu-mi doresc să se întâmple asta... dar este unica șansă de a salva tabăra!

Îi cuprind obrajii și îmi aplec capul puțin murmurând:

— Un ultim sărut? Înainte de revedere?

GREEN FLAME Where stories live. Discover now