GREEN FLAME

CAPITOLUL 1

WILLIAM

Acum, asta este ce-a m-ai mare porcărie pe care am auzit-o în viața mea.

— Nu.

Tatei o să-i pocnească o venă.

— Anna, spune-i băiatului că asta este important!

— William dragule, știu că a fost pe moment, dar asta este foarte important pentru noi.

Vocea dulce a mamei nu mă încălzește de loc. Chiar dacă este mult m-ai plăcută decât cea a tatei.

— Nu înțeleg de ce eu ar trebui să fiu implicat în așa ceva! Nu-mi plac treburile astea!

— Îți place ție nu-ți place, ești un Ghilbert, și vei fi directorul companiei!

Nici gând!

Am chestii m-ai importante decât atât. Încă nu am sărit de pe o stâncă în apă. Nu mi-am tatuat o albină pe braț. N-am intrat în comă alcoolică. N-am futut destule femei! Și el mă pune să-i fiu director? Să-i fiu un babaleg cu cravată ce stă toată ziua cu curu pe scaun?

Nu.

— Am condus o grămadă până în Manhattan, ca să-mi ți morală și să-mi zici din nou ceva ce clar nu voi face niciodată în viața mea?

— N-ai condus degeaba. Pentru că, nici n-ai să pleci prea curând!

Îmi încrucișez brațele la piept și mă rezem de speteaza scaunul punându-mi picioarele pe birou.

— Sunt adult în toată firea tată, cred că îmi i-au deja propriile decizii. Faptul că studiez la Fordham, tot a fost alegerea voastră!

— Și casa din New York care ți-am dat-o ca să ai un cămin,tot noi ți-am dat-o...

Zice tata supărat.

—...iar tu, ai transformato într-un haos!

— Nu asta constă viața de student? Să-mi fac de cap?

Afișez un zâmbet inocent. Tata își freacă fața cu palmele irirat iar mama îl bate pe spate îngrijorată.

Nu înțeleg de ce părinții mei pun mereu accent pe anturaj. Să fim o familie perfectă. Dar întotdeauna banii au stat la mijloc în familia mea. Da, era super să ai un Bugatti strălucitor, și să porți cămeși, fetele să fie impresionate de cum miroși și toate cele, dar pentru mine... păi, liberatea era pe primul loc.

— Nu!...

Izbucnește tata.

—... te-am trimis la New York, ca să ai studii! Dar m-ai bine te trimiteam la Oxford!

— Nuuu, nu între britanici! Știți că mă enervează accentul!

Mormăi eu.

— Păi atunci m-ai bine te trimiteam la britanici!

— Ești doar supărat că nu vreau să urmez șirul neamurilor noastre!